O moarte care nu dovedeste nimic este un roman dinamic, Ioana este un roman static. Iata prima distinctie dintre ele. Bineinteles, a doua oara voi avea mai multe calitati de amanunt, profunzime, rezultatul experientelor.
Dar altceva ma intereseaza: ce e superior in literatura, dinamicul sau staticul? In prima carte: ce se intampla cu eroina? A murit? Il inseala pe Sandu? Oscilatia intre doua banuieli. Curiozitatea lectorului va fi sustinuta pana la ultimul rand. si mai departe daca se poate. In Ioana se cunoaste intriga de la inceput. Nici o surpriza.
O tema care trebuie sa capete, in diferitele pasaje, cat mai multe forme. Dupa cum Brahms, pe o tema a lui Handel, inventeaza o serie de va riatii. Subiectul nu mai are nici o valoare, numai lucrul. Pe care sa aleg din cele doua forme de arta? Lectorul mediocru va prefera dinamicul. Curiozitatea lui va fi satisfacuta. Staticul este obositor.Trebuie un efort pentru a observa ca ai renuntat de bunavoie la orice spectacol, ca te multumeste numai jocul amanuntelor. Staticul are si un inteles mai adanc pentru acei care nu socotesc literatura numai ca un divertisment, si cred ca este expresia vietii celei mai intime. Nu mai inventezi nimic, caci orice evolutie, combinare de fapte, presupune o inventie. Jocul transformarilor noastre interioare este prea ascuns ca sa-l sesizam, dupa cum stim cu totii ca imbatranim dar numai la distanta observam schimbarea, si nu vom sesiza clipa cu clipa cum se indeplineste aceasta schimbare. Cand actiunea este statica, avem o enumerare de observatii de care suntem absolut siguri, ca sunt intepenite si nu in devenire.
Deci este o arta care prezinta garantii de adevar. Modele celebre se gasesc: in romanele lui Balzac, de la primele randuri, de la descrierea orasului, a strazii, a casei in care va trai personajul central stim ca vrea sa ne dea un sentiment precis conturat: baron Hidot, Pere Goriot, Grandet. La fel, in piesele lui Moliere: Harpagon, Tartuffe, Mr. Jourdain. Intriga este intamplatoare, menita numai sa dea relief unui sentiment. Grandet, in toate scenele, in discutiile cu fiica sa, sau cu cunoscutii, inainte de moarte, va ramane un avar. si Julien Sorel traieste o serie de aventuri, numai ca sa-si desavarseasca temperamentul lui de ambitios. Adnotatiile lui La Bruyere sunt facute ca si cum oamenii ar ramane identici, oricat timp ar trece peste ei. si Proust studiaza apropiat oameni care raman cu aceleasi caracteristice. Se descopar deodata batrani, dar nu asistam la clipele cand se petrece aceasta imbatranire. Mai limpede: o carte dinamica presupune ca te ocupi numai de lucrurile exterioare oamenilor, caci numai intamplarile se pot petrece in salturi. O carte statica te obliga a ramane inauntrul oamenilor – fragment din Testament literar
Dar altceva ma intereseaza: ce e superior in literatura, dinamicul sau staticul? In prima carte: ce se intampla cu eroina? A murit? Il inseala pe Sandu? Oscilatia intre doua banuieli. Curiozitatea lectorului va fi sustinuta pana la ultimul rand. si mai departe daca se poate. In Ioana se cunoaste intriga de la inceput. Nici o surpriza.
O tema care trebuie sa capete, in diferitele pasaje, cat mai multe forme. Dupa cum Brahms, pe o tema a lui Handel, inventeaza o serie de va riatii. Subiectul nu mai are nici o valoare, numai lucrul. Pe care sa aleg din cele doua forme de arta? Lectorul mediocru va prefera dinamicul. Curiozitatea lui va fi satisfacuta. Staticul este obositor.Trebuie un efort pentru a observa ca ai renuntat de bunavoie la orice spectacol, ca te multumeste numai jocul amanuntelor. Staticul are si un inteles mai adanc pentru acei care nu socotesc literatura numai ca un divertisment, si cred ca este expresia vietii celei mai intime. Nu mai inventezi nimic, caci orice evolutie, combinare de fapte, presupune o inventie. Jocul transformarilor noastre interioare este prea ascuns ca sa-l sesizam, dupa cum stim cu totii ca imbatranim dar numai la distanta observam schimbarea, si nu vom sesiza clipa cu clipa cum se indeplineste aceasta schimbare. Cand actiunea este statica, avem o enumerare de observatii de care suntem absolut siguri, ca sunt intepenite si nu in devenire.
Deci este o arta care prezinta garantii de adevar. Modele celebre se gasesc: in romanele lui Balzac, de la primele randuri, de la descrierea orasului, a strazii, a casei in care va trai personajul central stim ca vrea sa ne dea un sentiment precis conturat: baron Hidot, Pere Goriot, Grandet. La fel, in piesele lui Moliere: Harpagon, Tartuffe, Mr. Jourdain. Intriga este intamplatoare, menita numai sa dea relief unui sentiment. Grandet, in toate scenele, in discutiile cu fiica sa, sau cu cunoscutii, inainte de moarte, va ramane un avar. si Julien Sorel traieste o serie de aventuri, numai ca sa-si desavarseasca temperamentul lui de ambitios. Adnotatiile lui La Bruyere sunt facute ca si cum oamenii ar ramane identici, oricat timp ar trece peste ei. si Proust studiaza apropiat oameni care raman cu aceleasi caracteristice. Se descopar deodata batrani, dar nu asistam la clipele cand se petrece aceasta imbatranire. Mai limpede: o carte dinamica presupune ca te ocupi numai de lucrurile exterioare oamenilor, caci numai intamplarile se pot petrece in salturi. O carte statica te obliga a ramane inauntrul oamenilor – fragment din Testament literar
Codul cartii: GRA978-606-8395-02-9
