O plimbare in padure. Redescoperind America pe cararile Muntilor Apalasi
O plimbare in padure a fost ecranizata in 2015, cu Robert Redford si Nick Nolte in rolurile principale
Appalachian Trail, unul dintre cele mai lungi trasee montane din lume, strabate 14 state pe o distanta de peste 3.400 de kilometri, de-a lungul Coastei de Est americane. Dornici sa admire peisajele superbe de pe aceasta ruta, Bill Bryson si prietenul sau Stephen Katz hotarasc sa o parcurga pe jos de la un capat la celalalt. Ei pornesc din statul Georgia, in sud, si isi incheie drumetia in Maine, fara sa reuseasca totusi sa-si respecte intocmai planul initial. Ursii, pumele, serpii, plantele otravitoare si insectele purtatoare de boli pe care le-ar putea intilni pe traseu ar descuraja un om obisnuit, dar nu si pe ambitiosul explorator Bill Bryson. Desi are parte de harti prost intocmite, de conditii meteo ingrozitoare si de un companion morocanos, el face tot ce poate sa invinga obstacolele si sa-si implineasca, dupa cum spune, telul de o viata: sa nu moara in salbaticie.
O carte ireverentioasa, de un umor debordant, plina de anecdote si de observatii. – Ideal Home
Fragment din carte:
„Asa ca hai sa ne imaginam ca un urs ne ataca in salbaticie. Ce ar trebui sa facem? E interesant ca strategiile sugerate sint diametral opuse pentru grizzly si pentru ursul negru. In cazul unui grizzly, ar trebui sa te indrepti spre un copac inalt, deoarece ursii acestia nu sint prea buni cataratori. Daca nu este un copac prin preajma, atunci ar trebui sa te retragi incetisor, evitind sa te uiti in ochii lui. Toate cartile spun ca, daca un grizzly se ia dupa tine, in nici un caz nu ar trebui sa fugi. E genul de sfat pe care ti-l da cineva care sta in fata unei tastaturi. Credeti-ma, daca esti intr-un spatiu deschis, fara nici o arma si cu un grizzly pe urmele tale, fugi! De ce nu? Cel putin, vei avea ceva de facut in ultimele tale sapte secunde de viata. In orice caz, cind te ajunge din urma, ceea ce in mod sigur se va intimpla, ar trebui sa te arunci la pamint si sa faci pe mortul. E posibil ca ursul grizzly sa muste dintr-un membru inert vreo citeva minute, dar in general isi pierde interesul si pleaca. Insa, in cazul ursilor negri, degeaba faci pe mortul, caci ei musca din tine pina cind nu prea mai conteaza daca iti pasa sau nu. De asemenea, e o prostie si sa te urci intr-un copac, deoarece ursii negri sint cataratori abili si, asa cum observa. Herrero sec, vei ajunge sa te lupti cu ursul in copac.
Pentru a alunga un urs negru agresiv, Herrero sugereaza sa faci multa galagie, sa izbesti oale si tigai unele de altele, sa arunci cu bete si cu pietre si sa alergi spre urs”. (Da, sigur. Matale primul, domnule profesor.) In acelasi timp, adauga el judicios, aceste tactici ar putea pur si simplu sa-l intarite”. Mda, mersi! In alt loc sugereaza ca excursionistii ar trebui sa faca galagie din cind in cind sa cinte un cintec, de pilda pentru a-i instiinta pe ursi de prezenta lor, pentru ca e mai probabil ca un urs luat prin surprindere sa se infurie, dar citeva pagini mai incolo avertizeaza ca poate fi periculos sa faci zgomot”, din moment ce acest lucru ar putea atrage un urs infometat care, altfel, ar putea sa nu te observe.
Adevarul e ca nimeni nu-ti poate spune ce sa faci. Ursii sint imprevizibili, iar ceea ce functioneaza intr-o situatie anume s-ar putea sa nu functioneze in alta. In 1973, doi adolescenti, Mark Seeley si Michael Whitten, faceau o drumetie in Yellowstone cind, fara sa-si dea seama, s-au nimerit intre o ursoaica si puii ei. Nimic nu o ingrijoreaza si o isterizeaza mai mult pe o ursoaica decit niste oameni care se pun intre ea si puii ei. Furioasa, s-a intors spre ei si a inceput sa-i fugareasca in ciuda mersului sau caraghios, un urs se poate deplasa cu o viteza de pina la 55 de kilometri pe ora iar cei doi baieti s-au urcat in niste copaci. Ursoaica s-a suit in copacul in care era Whitten, l-a prins cu coltii de piciorul drept si, incet si cu rabdare, l-a tras jos de pe ramura unde se cocotase. (Mi se pare mie sau simtiti cum unghiile zgirie scoarta copacului?) Jos, a inceput sa-l sfisie pe-ndelete. Intr-o incercare de a-i distrage ursoaicei atentia de la prietenul sau, Seeley a tipat la ea, iar fiara s-a dus si l-a tras si pe el jos din copac. Cei doi tineri au facut pe mortul exact ceea ce nu trebuiau sa faca, potrivit instructiunilor din toate manualele iar ursoaica a plecat.
N-o sa spun ca am devenit obsedat de toate astea, dar mi-au tinut mintea destul de ocupata in lunile cit am asteptat sa vina primavara. Spaima mea cea mai mare scenariul realist care m-a tinut noapte de noapte cu ochii holbati la umbrele proiectate de copaci pe tavanul dormitorului era sa fiu nevoit sa stau singur intr-un cort mic, intr-o salbaticie neagra ca smoala, ascultind cum un urs cauta de mincare pe-afara si intrebindu-ma ce intentii are. ”
O plimbare in padure a fost ecranizata in 2015, cu Robert Redford si Nick Nolte in rolurile principale
Appalachian Trail, unul dintre cele mai lungi trasee montane din lume, strabate 14 state pe o distanta de peste 3.400 de kilometri, de-a lungul Coastei de Est americane. Dornici sa admire peisajele superbe de pe aceasta ruta, Bill Bryson si prietenul sau Stephen Katz hotarasc sa o parcurga pe jos de la un capat la celalalt. Ei pornesc din statul Georgia, in sud, si isi incheie drumetia in Maine, fara sa reuseasca totusi sa-si respecte intocmai planul initial. Ursii, pumele, serpii, plantele otravitoare si insectele purtatoare de boli pe care le-ar putea intilni pe traseu ar descuraja un om obisnuit, dar nu si pe ambitiosul explorator Bill Bryson. Desi are parte de harti prost intocmite, de conditii meteo ingrozitoare si de un companion morocanos, el face tot ce poate sa invinga obstacolele si sa-si implineasca, dupa cum spune, telul de o viata: sa nu moara in salbaticie.
O carte ireverentioasa, de un umor debordant, plina de anecdote si de observatii. – Ideal Home
Fragment din carte:
„Asa ca hai sa ne imaginam ca un urs ne ataca in salbaticie. Ce ar trebui sa facem? E interesant ca strategiile sugerate sint diametral opuse pentru grizzly si pentru ursul negru. In cazul unui grizzly, ar trebui sa te indrepti spre un copac inalt, deoarece ursii acestia nu sint prea buni cataratori. Daca nu este un copac prin preajma, atunci ar trebui sa te retragi incetisor, evitind sa te uiti in ochii lui. Toate cartile spun ca, daca un grizzly se ia dupa tine, in nici un caz nu ar trebui sa fugi. E genul de sfat pe care ti-l da cineva care sta in fata unei tastaturi. Credeti-ma, daca esti intr-un spatiu deschis, fara nici o arma si cu un grizzly pe urmele tale, fugi! De ce nu? Cel putin, vei avea ceva de facut in ultimele tale sapte secunde de viata. In orice caz, cind te ajunge din urma, ceea ce in mod sigur se va intimpla, ar trebui sa te arunci la pamint si sa faci pe mortul. E posibil ca ursul grizzly sa muste dintr-un membru inert vreo citeva minute, dar in general isi pierde interesul si pleaca. Insa, in cazul ursilor negri, degeaba faci pe mortul, caci ei musca din tine pina cind nu prea mai conteaza daca iti pasa sau nu. De asemenea, e o prostie si sa te urci intr-un copac, deoarece ursii negri sint cataratori abili si, asa cum observa. Herrero sec, vei ajunge sa te lupti cu ursul in copac.
Pentru a alunga un urs negru agresiv, Herrero sugereaza sa faci multa galagie, sa izbesti oale si tigai unele de altele, sa arunci cu bete si cu pietre si sa alergi spre urs”. (Da, sigur. Matale primul, domnule profesor.) In acelasi timp, adauga el judicios, aceste tactici ar putea pur si simplu sa-l intarite”. Mda, mersi! In alt loc sugereaza ca excursionistii ar trebui sa faca galagie din cind in cind sa cinte un cintec, de pilda pentru a-i instiinta pe ursi de prezenta lor, pentru ca e mai probabil ca un urs luat prin surprindere sa se infurie, dar citeva pagini mai incolo avertizeaza ca poate fi periculos sa faci zgomot”, din moment ce acest lucru ar putea atrage un urs infometat care, altfel, ar putea sa nu te observe.
Adevarul e ca nimeni nu-ti poate spune ce sa faci. Ursii sint imprevizibili, iar ceea ce functioneaza intr-o situatie anume s-ar putea sa nu functioneze in alta. In 1973, doi adolescenti, Mark Seeley si Michael Whitten, faceau o drumetie in Yellowstone cind, fara sa-si dea seama, s-au nimerit intre o ursoaica si puii ei. Nimic nu o ingrijoreaza si o isterizeaza mai mult pe o ursoaica decit niste oameni care se pun intre ea si puii ei. Furioasa, s-a intors spre ei si a inceput sa-i fugareasca in ciuda mersului sau caraghios, un urs se poate deplasa cu o viteza de pina la 55 de kilometri pe ora iar cei doi baieti s-au urcat in niste copaci. Ursoaica s-a suit in copacul in care era Whitten, l-a prins cu coltii de piciorul drept si, incet si cu rabdare, l-a tras jos de pe ramura unde se cocotase. (Mi se pare mie sau simtiti cum unghiile zgirie scoarta copacului?) Jos, a inceput sa-l sfisie pe-ndelete. Intr-o incercare de a-i distrage ursoaicei atentia de la prietenul sau, Seeley a tipat la ea, iar fiara s-a dus si l-a tras si pe el jos din copac. Cei doi tineri au facut pe mortul exact ceea ce nu trebuiau sa faca, potrivit instructiunilor din toate manualele iar ursoaica a plecat.
N-o sa spun ca am devenit obsedat de toate astea, dar mi-au tinut mintea destul de ocupata in lunile cit am asteptat sa vina primavara. Spaima mea cea mai mare scenariul realist care m-a tinut noapte de noapte cu ochii holbati la umbrele proiectate de copaci pe tavanul dormitorului era sa fiu nevoit sa stau singur intr-un cort mic, intr-o salbaticie neagra ca smoala, ascultind cum un urs cauta de mincare pe-afara si intrebindu-ma ce intentii are. ”
Codul cartii: POL978-973-46-5126-9
