Bruno este elev intr-o scoala de cartier si, cum altfel?, nici prin cap nu-i trece sa nu se integreze perfect in trendul a ceea ce el numeste un liceu nasol. Asa ca si-a construit atent o imagine de puslama a clasei, cu ambitii de a deveni campion in domeniu. Bruno are un talent redutabil cand e vorba sa faca farse, care de care mai scandaloase pentru profesori. Miza? Prestigiul in randul colegilor, care se asteapta ca, in fiecare ora, Bruno sa le mai zica una de-a lui. Riscul? Zero si lui Bruno ii place la nebunie cifra asta, asa cum ii place sa dea foaia alba la teste. Oricum nu da doi bani pe adulti; in consecinta, aprecierea lor fie ca sunt profesori sau parinti il lasa rece. Dar pana si cei mai buni bufoni au parte de cate o surpriza. Pentru Bruno, asta inseamna aparitia in clasa lui a unei colege noi, Madeline. Admirabil scrisa, cartea vorbeste cu realism, dar si cu delicatete despre un univers pe cat de autentic, pe atat de fragil despre adolescenta si despre atatea lucruri importante care o definesc sau o influenteaza. Vorbeste despre scoala, prietenii, diferente si inadecvare, despre importanta imensa a unui cuvant sau gest, despre a-l vedea cu adevarat pe celalalt si, mai ales, despre a te lasa vazut asa cum esti de fapt.
