Incep istorisirea acestor intamplari si a interpretarilor aferente lor in orasul Kalamaria, suburbie a Salonicului intinsa de-a lungul golfului, la sudul metropolei.
Cand am venit aici mai aveam unsprezece Euro, iar acum nu mai am nici sapte. Dar am o punga cu bere si una cu paine – hrana mea pe urmatoarele doua zile. Voi petrece cateva zile intr-un fel de vagabondaj. Dar sa vedeti cum a fost…
M-am certat cu parintii mei, in special cu taica-miu, din pricina nesigurantei mele materiale. De parca ar fi vina mea ca traim in nenorocirea in care traim, condusi de oamenii de care suntem condusi (in toate domeniile, inclusiv cel al Culturii). Taica-miu ar vrea sa lucrez la Transilvania Express”, la sectia Politica a acestui ziar, unde mi s-a oferit un post nu pentru experienta mea sau pentru ca as avea vreun merit, ci pentru ca il cunoaste el pe patron. Dar eu as mai lucra la o publicatie lumeasca doar din perspectiva unei rubrici sau a unei pagini dedicate Credintei.
Duhul lumesc, materialnic al tatalui meu m-a suparat atat de tare, incat m-am decis sa plec unde vad cu ochii. I s-au sters cu desavarsire din minte anii indelungati in care nu a lucrat si deceniile in care a locuit cu chirie, iar acum, cand are bani si casa, ii vine greu sa-i dea ceva chiar si copilului sau… Fireste, ocupatia mea, scrisul, i se pare neproductiva. Nici nu ar avea sens sa-i explic ce control diabolic a instaurat securitatea asupra cuvantului scris si ce piticanii si-au facut loc in uniunile de creatie, in minister, in consiliile judetene si in ICR si cum mananca astia toti banii destinati Culturii romane… Acesti bani nu ajung la mine, iar cand au fost pe punctul de a ajunge, in cazul revistei Stare de Urgenta”, mi s-a cerut sa renunt la parerile mele si, apoi, la conducerea acestei reviste… Dar taica-miu o tine pe a lui: Trebuie sa faci si tu CEVA”.
Sa fac CEVA? Asa mi-a venit gandul de a merge la Muntele Athos. Iar ideea de a trai in pustnicie imi da tarcoale de mai multa vreme, mai ales din pricina vremurilor pe care le trecem. Ce ar putea fi mai CEVA decat sa te pustnicesti la Muntele Athos?
Cand am venit aici mai aveam unsprezece Euro, iar acum nu mai am nici sapte. Dar am o punga cu bere si una cu paine – hrana mea pe urmatoarele doua zile. Voi petrece cateva zile intr-un fel de vagabondaj. Dar sa vedeti cum a fost…
M-am certat cu parintii mei, in special cu taica-miu, din pricina nesigurantei mele materiale. De parca ar fi vina mea ca traim in nenorocirea in care traim, condusi de oamenii de care suntem condusi (in toate domeniile, inclusiv cel al Culturii). Taica-miu ar vrea sa lucrez la Transilvania Express”, la sectia Politica a acestui ziar, unde mi s-a oferit un post nu pentru experienta mea sau pentru ca as avea vreun merit, ci pentru ca il cunoaste el pe patron. Dar eu as mai lucra la o publicatie lumeasca doar din perspectiva unei rubrici sau a unei pagini dedicate Credintei.
Duhul lumesc, materialnic al tatalui meu m-a suparat atat de tare, incat m-am decis sa plec unde vad cu ochii. I s-au sters cu desavarsire din minte anii indelungati in care nu a lucrat si deceniile in care a locuit cu chirie, iar acum, cand are bani si casa, ii vine greu sa-i dea ceva chiar si copilului sau… Fireste, ocupatia mea, scrisul, i se pare neproductiva. Nici nu ar avea sens sa-i explic ce control diabolic a instaurat securitatea asupra cuvantului scris si ce piticanii si-au facut loc in uniunile de creatie, in minister, in consiliile judetene si in ICR si cum mananca astia toti banii destinati Culturii romane… Acesti bani nu ajung la mine, iar cand au fost pe punctul de a ajunge, in cazul revistei Stare de Urgenta”, mi s-a cerut sa renunt la parerile mele si, apoi, la conducerea acestei reviste… Dar taica-miu o tine pe a lui: Trebuie sa faci si tu CEVA”.
Sa fac CEVA? Asa mi-a venit gandul de a merge la Muntele Athos. Iar ideea de a trai in pustnicie imi da tarcoale de mai multa vreme, mai ales din pricina vremurilor pe care le trecem. Ce ar putea fi mai CEVA decat sa te pustnicesti la Muntele Athos?
Codul cartii: GFI978-973-23-1888-5
