Pentru Sanda Santimbreanu a venit vremea rememorarii, vremea cand amintirile cauta o alta exprimare, respiratia eternitatii. A dorit sa semneze pactul cu literatura, si i-a reusit, mai ales prin repetarea unor elemente de viata, prin asemanarea caracterelor unor personaje, printr-o anume continuitate intre unele povestiri, prin obsesia unor teme cel autobiografic. Autoarea vrea prin aceste povestiri de viata sa se impace cu trecutul sau, unul pe care nu l-a acceptat, nu l-a inteles poate destul in momentul trairii. (Nicoleta Dabija)
