Oglan este continuarea primului roman autobiografic semnat de Ion Teleianu. Fost bucatar pe vasele romanesti de pescuit, autorul povesteste nenumarate intamplari hazlii petrecute pe vas, farsele puse la cale de marinari.
Pana si sapunul il produceau la bordul giganticelor nave fabrica, caci de la baleniere luau materia prima (grasimea de balena). Aceste nave gigantice, adevarate uzine plutitoare de peste 300 m lungime si 60-70 m latime erau alimentate cu cele necesare de navele colectoare si porturi datorita pescajului mare unde ancorau doar in rada. La bord, aveau echipaje de pana la 400 de persoane si uzina asta plutitoare functiona non stop, 24 din 24 de ore. La exact 6 luni de zile, faceau schimb de echipaje. Stresul acumulat in 6 luni cerea repaus obligatoriu. La bordul lor, lucrau si cate 300 de femei. Pe cat erau de mari aceste mega-nave, ancorate si la prova dar si la pupa pentru stabilitate, cand trecea un ciclon sau uragan si pe acolo, le zgaltaia ca pe o coaja de nuca. Imponderabilitatea creata de hula oceanica provoca foarte multora din echipaje rau de mare. Asta nu se poate compara decat cu un chin ingrozitor.
