Plasata si plasabila sub semnul oglinzilor (The Mirrors) lui Robert Creeley, poezia lui Radu Andriescu din Oglinda la zi alcatuieste o antologie-autoportet, unde experienta cotidiana se oglindeste ca intr-un ochi de insecta. Prin intermediul unei tehnologii poetice sofisticate, trecute prin filtrele si alambicurile (post)modernitatii culturale, autorul recupereaza si aceasta e o performanta! simplitatea, prospetimea si firescul gesturilor simple, al umanitatii elementare; o simplitate aproape franciscana a detaliilor anodine si a fiintelor mici transpare in aceste secvente cind concise, cind despletite in naratiuni ample. Lumea globala si geografia afectiva a Iasiului se reflecta si se refracta reciproc, realul se descompune, ametitor dar controlat, pina la halucinatie, in particulele sale elementare, iar reflexele postumanismului se intilnesc cu arheologiile blande, neobucolice, ale unui Petre Stoica. Radu Andriescu scrie o poezie fireasca si complexa in aceeasi masura a realitatii si a hiper-realitatii (i)mediate. (Bianca BURtA-CERNAT)
