in raport cu «spectacolul» lumii, autorul se identifica in multiple ipostaze: observator al evenimentelor care devoreaza societatea prin succesive defectiuni ale masinii timpului, cronicar si analist al «demagoriilor» explicite sau implicite ale actorilor politici (mai vechi, mai noi, de pretutindeni, de la noi), martor activ al etapelor succesiv inregistrate, marcate sau clamate (tranzitie, integrare, globalizare, determinare etc.) de vorbaretii care se pretind ganditori ai timpurilor noi. Cu luciditate, Ivan Ivlampie semnaleaza interfetele fenomenelor si investigheaza convingator dincolo de cortina de aparente si de iluzii, pana la limitele destinului. Pentru cititor, Omul tranzitiei constituie o oferta si o sansa de reflectie, de intelegere si de responsabilizare in contextul unui interval evolutiv, in care omul (cu toate problemele, drepturile si obligatiile lui) pare sa schimbe ipostaza de subiect al tranzitiei, cu aceea de obiect al globalizarii.
