Meritul lui Lungeanu este de a fi detasat dintre numeroasele posibilitati pe cea care i s-a parut cea mai probabila si de a fi construit o cetate de argumente in jurul ei. Un alt merit al cartii este modul ludic in care istoricul prezinta lucrurile cele mai serioase. Revolta tinerilor conti din 1601 e prezentata ca <fronda unor elevi impotriva directorului scolii caruia ii sparg cauciucurile de la masina>, iar Essex <ca lider politic si militar era o catastrofa naturala>. Campaniile lui sunt niste <dezastre comparabile cu ciuma din 1348>… Ca actor, Shakespeare nu avea sanse. Cu accentul lui de Warwickshire ar fi fost angajat la teatru <doar ca sa vanda pufuleti in pauza>… Cartea lui Emil Lungeanu e docta, dar placuta la lectura, combinand gluma cu eruditia si constructia deductiva cu consultarea amanuntita a surselor. Bune sunt si traducerile proprii ale pasajelor din opera lui Shakespeare, alias Edward de Vere. (Horia Garbea)
O carte incitanta, bine documentata, care prezinta mitul inconfundabilului William si din unghiuri acide, care, cu cat sunt mai radicale, cu atat arata mai mult ca Shakespeare, unicul, indestructibilul, este mai important decat toata istoria Angliei. (D. R. Popescu)
Ideatie si umor, ambele exceptionale. (Felix Nicolau)
Felicitari pentru Shakespeare ! (Mihnea Gheorghiu)
