O casnicie de vis transformata intr-un cosmar
Proaspat casatoriti, Alice si Jake par sa fie cuplul perfect. Pe vremuri solista unei faimoase trupe rock, Alice este acum avocat de succes, iar Jake e psihoterapeut si consilier. Invitati de unul dintre clientii importanti ai cabinetului ei de avocatura, Alice si Jake hotarasc sa se alature unui grup exclusivist si misterios numit Pactul. Scopul Pactului pare simplu: sa mentina casnicia fericita si intacta. Iar cele mai multe reguli ale grupului sunt cat se poate de rezonabile: sotii trebuie sa-si raspunda intotdeauna la telefon, sa-si faca lunar cate un cadou, sa planifice o calatorie impreuna o data la trei luni… Exista insa si interdictii ciudate: de exemplu, sa nu vorbeasca nimanui niciodata despre Pact. Dar Alice si Jake incalca una dintre reguli si descopera ca Pactul este pe viata, la fel ca mariajul, iar pedeapsa e dintre cele mai aspre.
Un roman excelent scris, bazat pe o idee extrem de ingenioasa. – J. P. Delaney, autorul bestsellerului Fata dinainte
Un thriller inteligent si alert care cu siguranta te va face sa te gandesti de doua ori inainte sa spui da in fata altarului. Sunday Mirror
Captivant, irezistibil, provocator. Dean Koontz, autor de bestselleruri New York Times
Ai grija, cartea asta o sa te tina treaz toata noaptea! Lisa Gardner, autoarea bestsellerului Vecinul
Michelle Richmond este autoare americana de bestselleruri New York Times, printre romanele sale numarandu-se The Year of The Fog (2007), No One You Know (2008) si Golden State (2014). Cartile ei au fost publicate in peste 40 de tari, s-au vandut in peste cinci milioane de exemplare in intreaga lume si au fost recompensate cu numeroase premii, printre care: Mississippi Review Fiction Prize (2006), Hillsdale Award for Fiction (2009) si Catherine Doctorow Innovative Fiction Prize (2012). In prezent, Michelle locuieste in California, impreuna cu sotul si fiul ei.
Fragment din cartea „Pactul conjugal” de Michelle Richmond
„Pe urma, a aratat spre mine, si un acord de orga s-a inaltat din spatele ei. Finnegan era in elementul lui, cantand la clape. Era o sonoritate superba si alunecoasa totodata, cea a orgii care conducea, incet, toate celelalte instrumente spre campul de lupta. Alice a ramas pe loc, privindu-ma, leganandu-se usor in ritmul muzicii. Pe masura ce luminile au prins viata, Finnegan a trecut la o melodie pe care am recunoscut-o imediat. Era un cantec vechi, un Led Zeppelin la apogeu, subtil si captivant, un superb cantec de nunta, All of My Love. Vocea lui Alice a intrat, la inceput, firava si nesigura, dar apoi a devenit din ce in ce mai increzatoare. Nu-mi dau seama cum, dar ea si Finnegan pareau sa fie pe aceeasi lungime de unda.
Cantecul s-a derulat mai departe, iar ea a pasit intr-un cerc de lumina, a inchis ochii si a repetat frumosul refren, o declaratie atat de simpla… si totusi, pentru prima oara, mi-am dat seama ca, da, ma iubea. Mi-am rotit privirea prin cort si, in lumina difuza, am vazut cum prietenii si rudele noastre se leganau, cu totii, odata cu melodia.
Brusc, piesa a luat o usoara intorsatura, iar Alice a cantat acel vers culminant, pe care-l uitasem de mult, o simpla intrebare, dar una care le invaluia pe toate celelalte intr-un strat subtire de ambiguitate si de indoiala. Pentru o clipa, m-am simtit descumpanit. M-am prins cu mana de spatarul unui scaun, ca sa ma echilibrez, si am privit in jur, la tot ce era scaldat in lumina lunii: multimea, islazul, vacile care motaiau pe camp, raul. In lateralul scenei, am zarit-o pe sotia lui Finnegan, cufundata in muzica, dansand cu ochii inchisi, in rochia ei verde.”
