In acest ultim volum din Parisul personal in care recunoastem memoriile indirecte ale lui George Banu, ni se permite o neasteptata calatorie printre figurile pictate ce-i sunt intime si pe care, imaginar, le anima.
El si-a constituit in timp o familie aleasa, nu mostenita, familie al carei arbore genealogic il deseneaza progresiv in noua carte. Privind si citindu-i paginile, patrundem intr-un context de convietuire cu splendizi protagonisti, veniti din epoci si locuri diverse, din Franta si Italia, de la Bucuresti si Praga. Amestec de arta si viata, cartea sa ne reveleaza biografia si chipul acestor actori ce se insufletesc pe zidurile apartamentului sau parizian. Ei formeaza un univers pe care George Banu l-a compus si pe care azi il dezvaluie. In singuratate, el ii este spectatorul privilegiat, care invita acum la o seducatoare vizita privata.
Mihaela Marin, fotografa de exceptie, partener fidel, surprinde cu afectiune personajele din Rivoli 18.
De la secretele orasului la darurile primite si familia fictiva iata etapele Parisului personal, care azi se incheie.
Fragment din carte:
„3. Fratele indepartat si fiul ratacitor
Andrei, personajul, invins si dezabuzat, inapt sa confirme sperantele universitare formulate de surorile cehoviene, admite compromisurile casatoriei cu Natasa, aceasta detestabila Lady Macbeth de provincie, in timp ce dublul sau, refugiat in apartamentul meu parizian, nu si-a asumat pana la capat esecul si s-a consolat prin arta. El a descoperit amploarea dezastrului si, tragic, disperat, cu adevarat hartuit de neputinta, a cautat sa devina pictor. Il privesc si il asociez cu Marie-Christine: ea citeste in pace, el se confrunta cu panza si-si cauta prin pictura un raspuns pentru viata.
Si el imi intoarce spatele ca Marie-Christine, si el se confrunta cu intensitatea cromatica a rosului, dar, de asta data, totul atesta persistenta unei relatii violente cu lumea si arta. Atelierul nu se constituie in spatiu de reconciliere, ci, dimpotriva, de conflict. De aceea, accesul la opera proiectata i se pare dificil, totusi, sansa de a uita esecul pe care refuza sa-l admita. Andrei, pictor neimplinit, e varianta rebela a fratelui cehovian ratat. Dar el s-a salvat pentru ca s-a indepartat. S-a insingurat. Totul il inrudeste cu Anne, sora cadeta, cititoarea ce se confrunta cu cartea la fel cum el combate paleta!
Pe fiul lui Marie-Christine l-am intalnit undeva, in spate la Moulin Rouge, nu departe de celebrul Lapin agile, unde se reuneau – in Montmartre – Apollinaire si Picasso, dar, mai ales, Utrillo si Suzanne Valadon. Pare sa vina si el de altundeva, muzician ratacit intr-un oras care i-a devenit strain. L-am cumparat in magazinul unui anticar de pe rue des Martyrs. Am inteles ca nu-l puteam abandona printre obiectele disparate ale micului negutator instalat in intimitatea cabaretului mitologic al avangardei… mi l-am oferit si, odata patruns in intimitatea casei, l-am primit ca pe fiul risipitor revenit la ai sai.”
El si-a constituit in timp o familie aleasa, nu mostenita, familie al carei arbore genealogic il deseneaza progresiv in noua carte. Privind si citindu-i paginile, patrundem intr-un context de convietuire cu splendizi protagonisti, veniti din epoci si locuri diverse, din Franta si Italia, de la Bucuresti si Praga. Amestec de arta si viata, cartea sa ne reveleaza biografia si chipul acestor actori ce se insufletesc pe zidurile apartamentului sau parizian. Ei formeaza un univers pe care George Banu l-a compus si pe care azi il dezvaluie. In singuratate, el ii este spectatorul privilegiat, care invita acum la o seducatoare vizita privata.
Mihaela Marin, fotografa de exceptie, partener fidel, surprinde cu afectiune personajele din Rivoli 18.
De la secretele orasului la darurile primite si familia fictiva iata etapele Parisului personal, care azi se incheie.
Fragment din carte:
„3. Fratele indepartat si fiul ratacitor
Andrei, personajul, invins si dezabuzat, inapt sa confirme sperantele universitare formulate de surorile cehoviene, admite compromisurile casatoriei cu Natasa, aceasta detestabila Lady Macbeth de provincie, in timp ce dublul sau, refugiat in apartamentul meu parizian, nu si-a asumat pana la capat esecul si s-a consolat prin arta. El a descoperit amploarea dezastrului si, tragic, disperat, cu adevarat hartuit de neputinta, a cautat sa devina pictor. Il privesc si il asociez cu Marie-Christine: ea citeste in pace, el se confrunta cu panza si-si cauta prin pictura un raspuns pentru viata.
Si el imi intoarce spatele ca Marie-Christine, si el se confrunta cu intensitatea cromatica a rosului, dar, de asta data, totul atesta persistenta unei relatii violente cu lumea si arta. Atelierul nu se constituie in spatiu de reconciliere, ci, dimpotriva, de conflict. De aceea, accesul la opera proiectata i se pare dificil, totusi, sansa de a uita esecul pe care refuza sa-l admita. Andrei, pictor neimplinit, e varianta rebela a fratelui cehovian ratat. Dar el s-a salvat pentru ca s-a indepartat. S-a insingurat. Totul il inrudeste cu Anne, sora cadeta, cititoarea ce se confrunta cu cartea la fel cum el combate paleta!
Pe fiul lui Marie-Christine l-am intalnit undeva, in spate la Moulin Rouge, nu departe de celebrul Lapin agile, unde se reuneau – in Montmartre – Apollinaire si Picasso, dar, mai ales, Utrillo si Suzanne Valadon. Pare sa vina si el de altundeva, muzician ratacit intr-un oras care i-a devenit strain. L-am cumparat in magazinul unui anticar de pe rue des Martyrs. Am inteles ca nu-l puteam abandona printre obiectele disparate ale micului negutator instalat in intimitatea cabaretului mitologic al avangardei… mi l-am oferit si, odata patruns in intimitatea casei, l-am primit ca pe fiul risipitor revenit la ai sai.”
Codul cartii: NEM978-606-758-756-2
