Are in fata pagina; daca ea s-ar deschide! sopteste initiala infipta in creierul lui, litera care, stie el, va functiona ca un sesam. Pagina cedeaza cu adancimi de oglinda veche. Cuvintele urca si, o data cu ele, imaginile. Astfel poate el iubi din nou cu aceeasi intensitate cu care a iubit candva, reinvie spatii traite candva, se regaseste cel care a fost si patrunde misterul fiintei lui prezente. Scrie cuvantul alb si provoaca transparenta selectiva unde apare desenul acestei lumi; alb, alb, alb. daca e scris / nu mai e vis. Dar el stie ca materialitatea imposibila a acestei selectii este chiar visul.
