Definirea postlecturii pretinde circumscrierea momentului anterior, reprezentat de interpretare, proces complex, manifestat in acte/actiuni diferite.
Exista, mai intai, interpretarea propriu-zisa sau, altfel spus, constructia de semni catie, proces ce reprezinta punctul de varf al receptarii. Aceasta secventa continua si complineste intelegerea si analiza textului si se realizeaza prin formularea unor raspunsuri la intrebarea Despre ce vorbeste textul?.
Exista, in al doilea rand, aplicarea sau, altfel spus, confruntarea semnificatiilor construite de cititor cu cele intentionate de autor si/sau cu cele formulate de criticii si istoricii literari. Aceasta secventa pune in perspectiva lectura individuala si se realizeaza prin formularea unor raspunsuri la intrebarile Ce semnificatii au fost atribuite textului? si Cum se asaza interpretarea mea in sirul interpretarilor realizate de specialisti?.
Exista apoi evaluarea semnificatiilor construite pe parcursul lecturii, din perspectiva relevantei/valabilitatii lor pentru cititor, pentru viata lui si pentru lumea in care traieste. Secventa are, ca miza, aproprierea sau respingerea semnificatiilor generate de text, sau, altfel spus, interiorizarea sau distantarea de interpretarile create, fie ele proprii sau straine. Realizarea acestei secvente pretinde formularea unor raspunsuri la intrebari precum: Ce imi spune mie textul?, Care sunt semnificatiile pe care le pot lua si duce cu mine?, Exista semnificatii pe care nu le pot prelua? De ce?.
si mai exista extinderea dialogului cu opera prin asezarea ei in contexte sau in vecinatati artistice sau non-artistice largi. E vorba de asocierea creatiei literare interpretate: a. cu traducerile ei in alt limbaj artistic (spectacol de teatru, ecranizare, ilustrare gra ca); b. cu opere literare asemanatoare din punct de vedere tematic sau formal (scrieri ale aceluiasi autor, creatii apartinand unor scriitori diferiti) si c. cu opere artistice sau cu texte non-literare asemanatoare din punct de vedere tematic (panze, sculpturi, piese muzicale, dar si eseuri, reportaje etc.). si e vorba, de asemenea, de exercitiile de rescriere a textului.
Oricare dintre actiunile ce urmeaza interpretarii propriu-zise pot reprezenta debutul etapei numite postlectura. Importante insa nu sunt liniile ce separa etapele, ci substanta activitatilor didactice, coerenta lor si mizele formative.
