Contemporana cu perioada de glorie a cinematografului mut, poezia lui Ilarie Voronca imprumuta de la acesta principiul de succesiune in viteza 24 de cadre pe secunda a imaginilor. «Miliardarul de imagini» nu scrie carti, ci toarna scurtmetraje (Colomba, Invitatie la bal, Plante si animale. Terase) sau lungmetraje (Ulise, Bratara noptilor, Incantatii s.a.), pe care insa are grija sa le sonorizeze, interpretand de unul singur toate rolurile (in comparatie cu el, comilitonul sau B. Fundoianu se prezinta, in Privelisti, drept un fotograf de epoca, unul de prima mana!). Din perspectiva zilei de azi, s-ar zice ca face filme de autor, avand la dispozitie un studio hollywoodian, dotat cu tot ce-i mai bun in materie de productie. (Emilian Galaicu-Paun)
