Dintre toate materiile prime, petrolul si produsele petroliere au avut o importanta cruciala in desfasurarea celui de-al Doilea Razboi Mondial. Dr. Ferdinand Friedensburg unul dintre teoreticienii economiei germane de razboi, facea urmatoarea remarca: Petrolul este materia prima in lipsa careia armatele de azi sunt osandite la completa imobilitate si in acest fel la infrangere sigura, ca si in cazul ca nu ar avea arme si munitii.
Este incontestabil faptul ca petrolul a contribuit la schimbarea desfasurarii razboaielor, deschizand o noua dimensiune strategiei militare terestre, aeriene, la suprafata si in adancul marilor si oceanelor. Mecanizarea si motorizarea armatelor moderne, conversiunea flotelor de la echipament bazat pe carbune la motoare Diesel, expansiunea aviatiei, au facut petrolul si produsele sale indispensabile, ca necesitate militara. Argumentul cel mai convingator il reprezinta evolutiile legate de desfasurarea celor doua mari conflagratii mondiale ale secolului al XX-lea. Este lesne de demonstrat ca actualitatea lui nu numai ca se mentine, dar a fost mereu potentata. Se accepta de toti strategii ca petrolul a devenit resursa strategica de baza, fara de care nu se poate mentine un sistem modern de aparare nationala. Fara o aprovizionare sigura si in cantitatile necesare cu petrol razboaiele nu pot fi purtate, mai ales de catre puterile ce revendica interese si prezente globale. Drept urmare, petrolul a devenit o parte integranta a conceptelor de securitate nationala si a planificarii strategice militare influentand permanent deciziile politice, activitatea diplomatica si economica.
in perioada imediat urmatoare Primului Razboi Mondial, dar mai ales in deceniul al patrulea, Statele Unite au jucat un rol primordial in exportul de petrol catre Europa, fiind cel mai mare furnizor de produse petroliere al Germaniei (pana in anul 1937). Marea Britanie si Franta contau pe resursele detinute in teritoriile coloniilor din Orientul Mijlociu. Uniunea Sovietica era aproape complet absenta de pe piata mondiala a petrolului. Aceste evolutii au mentinut petrolul romanesc intr-o zona de maxim interes. Desi era mai scump decat cel adus de pe alte continente, apropierea de zonele industriale din centrul si nord-vestul Europei facea posibila achizitionarea si transportarea lui rapida, ori de cate ori surveneau crize in alte zone.
Germania, care a pregatit cu minutiozitate revansa dupa infrangerea din Primul Razboi Mondial, era constienta ca fara petrolul romanesc era o putere continentala, cu petrolul romanesc devenea o putere mondiala.
Vecinatatea geografica a Romaniei fata de marile grupari de forte constituite in Europa, dinainte de anul 1940, a reprezentat un factor cu profunde implicatii politice, militare, economice si teritoriale pentru tara noastra. Cercurile conducatoare romanesti existente inaintea venirii la putere a generalului Ion Antonescu, au incercat sa foloseasca arma petrolului in scopul mentinerii integritatii teritoriale pentru a evita satelizarea tarii de catre Germania si angajarea in razboi.
in perioada interbelica tehnica de lupta a inregistrat progrese remarcabile. Prin rolul esential al binomului tanc-avion in conceperea si ducerea actiunilor de lupta, viitoarea conflagratie se anunta ca un razboi al motoarelor. Grija pentru aprovizionarea cu petrol si produsele petroliere necesare deplasarii trupelor motorizate, avioanelor, tancurilor si vaselor de razboi a devenit o constanta in politica marilor puteri, presand continuu deciziile politico-economice si militare.
Resursele petrolifere romanesti, datorita acestor disponibilitati de export, au devenit un obiectiv important in prognozele economice de razboi ale tuturor puterilor europene, situatie care a generat o accentuare a rivalitatii dintre cele trei grupari de forte existente in acel moment in Europa, grupul anglo-francez, grupul italo-german si Uniunea Sovietica.
in concluzie, putem afirma urmatoarele:
– petrolul si produsele derivate s-au impus ca una dintre cele mai importante materii prime strategice fara de care orice armata moderna devenea incapabila de a-si indeplini misiunile;
– numarul mic de surse petrolifere majore cunoscute, repartitia lor inegala pe glob, dependenta marilor puteri fata de petrol (cu putine exceptii) si accesul inegal al acestora la sursele petroliere, au generat o dura rivalitate in acest domeniu, accentuata si de cresterea pericolului unui nou razboi mondial care se prefigura;
– cresterea pericolului de razboi a obligat marile puteri sa-si reevalueze politicile in domeniul petrolier, situatie care a generat amplificarea presiunilor politice, diplomatice, economice si militare asupra statelor posesoare de petrol;
– marimea zacamintelor exploatabile, a capacitatilor de prelucrare si a sistemului modern si diversificat de transport al produselor petroliere au impus Romania ca unica sursa majora din Europa, apta sa acopere intr-o insemnata proportie necesitatile militare ale marilor puteri europene.
Ca urmare a acestor realitati politico-economice si militare, Romania a devenit, datorita petrolului sau, un obiectiv important in geopolitica continentului european, in raportul de forte dintre marile puteri de pe batranul continent, in disputa lor pentru controlul materiilor prime.
