De la inceputul timpurilor, moartea a fost vazuta ca opusul vietii si considerata negativa in mod absolut, ca o realitate urata prin excelenta, al carei efect nu poate fi decat disperarea dusa pana la limita extrema. De fapt, moartea este o transformare, este pierderea unui lucru, descompunerea unei realitati, schimbarea radicala a unei situatii. Moartea este sinonimul intunericului, tenebrelor, staticitatii, necunoscutului. Pare a fi nimicul, uitarea, suferinta extrema. Ea trece pe langa noi, dar nu o vedem, ne vorbeste, dar nu o auzim, traieste in noi, dar nu suntem constienti de prezenta ei. Este
