Pirin-Planina incununeaza activitatea de prozator a lui G. Topirceanu, fiind o sinteza a artei sale de povestitor memoralist. Regasim aici pe liricul grav si melancolic din Balada mortii, dar si pe poetul sprintar din cronicile vesele, pe reporterul putin grabit din Amintirile de la Turtucaia, dar si pe stilistul rafinat, care creeaza pagini de autentica proza artistica. Prin limpezimea de cristal a imaginilor si, mai cu seama, prin limba curat romaneasca in care e scrisa, Pirin-Planina se ridica pana la stralucirea Baladei muntilor, constituind alaturi de aceasta una dintre operele de capetenie ale scriitorului. (Al. Sandulescu)
