Fostul mare sportiv Brick se tine departe de sotia lui si de restul familiei sale, inecandu-si amarul in alcool. Laura, fata unei mame autoritare care incearca sa-si compenseze esecurile proiectandu-si asupra fiicei toate sperantele, se izoleaza in compania unor obiecte la fel de fragile ca ea. Camino Real pare sa fie capatul lumii, locul unde fiecare personaj vorbeste alta limba. Cele trei piese reunite in acest volum reflecta, fiecare dintre ele, fete diferite ale alienarii, si imbogatesc repertoriul clasic al marilor scene de pretutindeni.
Williams e interesat in primul rand de pasiune, de extaz, de crearea unei sinteze a sentimentelor sale contrare. Sigur, e foarte probabil ca un antropolog sa observe cum ca imaginea Sudului descris de Williams e nereprezentativa. Probabil ca asa si e, dar intensitatea cu care simte ceea ce simte este atat de profunda, de mare, incat intrezarim o altfel de realitate; si anume, o realitate a spiritului, mai curand decat una a societatii. – Arthur Miller
Poezia si compasiunea piesei (Menajeria de sticla) o fac sa sune mereu adevarata, cu pasaje care-ti taie inima ca un cutit. (…) O capodopera. – Daily Telegraph
Exista oameni care considera Camino Real drept cea mai buna piesa a lui Tennessee Williams, si probabil ca au dreptate. Este o piesa care pare sa fi fost smulsa dintr-un suflet de om, o poveste spusa de un idiot, ceea ce necesita totodata foarte multa suferinta si foarte mult curaj. – The New York Times
