Pixeli pe ecranul dansului

Intr-o buna zi mi-am dat seama ca s-au adunat vreo trei decenii de cand am inceput sa scriu despre balet si dans in general, initial la propunerea unui pri­eten, care mi-a sugerat ca as putea imbina studiile mele liceale de coregrafie cu cele superioare de filologie. Si m-am gandit ca ar fi vremea sa-mi adun scrierile intr-un volum care sa fie si un martor al scenelor romanesti (si nu numai) pe care s-a dansat in acest rastimp. Un imbold a fost si monumentala lucrare a Lianei Tugearu O lume intreaga din farame, insumand peste o mie de pagini cu corp de litera marunt, de consemnari consecvente, de-a lungul a patru decade de viata, ca iubitor, spectator, cunoscator si comentator al dansului.

In privinta criticii de dans sunt, ca si ea, autodidacta, intrucat la noi aceasta specializare nu se studiaza nicaieri, iar reviste de dans au existat doar sporadic si nu s-au putut sustine in timp, in lipsa unui sprijin institutional sau al unei uni­uni de creatie stabile. Aceasta a creat in randul publicului impresia ca nu exista critici de dans sau ca, dimpotriva, oricine isi poate aroga aceasta calitate. E drept ca au existat si exista cativa muzicologi si teatrologi cu un ochi bun si condei, dar se pot numara pe degete.

Genul acesta de culegeri urmeaza de regula cronologia aparitiilor, dar eu am preferat-o pe cea inversa, ca in c.v.-urile europene, gandindu-ma ca scrierile mai recente ar interesa mai degraba decat cele mai vechi, care pot parea prafuite.

M-as bucura ca aceia ale caror nume apar aici, de-a lungul vremii, sa considere ca merita sa se aventureze in lectura acestei carti – si ma gandesc mai ales la cei plecati din tara, a caror cariera s-a desfasurat in mare parte intr-o vreme cand despre dans se scria rar si de multe ori superficial, dar si la toti acei mari dansatori din teatrele noastre despre care exista prea putine amintiri sau deloc –, contand pe nostalgia lor si pe placerea de a (re)gasi ecouri uitate sau chiar necu­noscute la vremea lor. Si nu in ultimul rand, sper ca intr-o buna zi aceasta carte va fi un document pe care viitorii critici si istorici ai dansului vor dori sa o con­sulte, poate zambind ingaduitor.

O dedic, cu drag, tuturor celor pomeniti, cat si spectatorilor lor. – Vivia Sandulescu-Dutton