Mircea A. Diaconu realizeaza nu doar o descriere comparativa a principalelor constante ale poeziei de la Gandirea, ci si o anatomie sceptica macar a conceptelor in disputa lor cu realitatea de fapt. Criticii conceptelor dublate de o incercare de refundamentare a lor ii raspunde o analiza minutioasa, fara parti-pris-uri, a realitatii de fapt. In distanta aceasta, dintre concept si realitate, patrunde ochiul deopotriva al istoricului si al criticului literar. Iar ceea ce rezulta nu mai este o suma de adevaruri apodictice, ci o proiectie hermeneutica fundamentata interogativ.
