Portile Cerului

Cea de-a treia editie a volumului Portile Cerului. Cateheze radio-difuzate s-a impus nu doar ca necesitate de lectura pentru mediul teologic, ci si ca un mod de reiterare a unor adevaruri si continuturi pe care prea adesea le indexam doar la perimetrul strict liturgic, eludand si diluand accesibilitatea Tainei pentru o mare parte din credinciosi.
Parintele Constantin Necula este, de aceasta data, cel chemat sa des-tainuiasca aceste Porti ale Cerului, care sunt Sfintele Taine. In stilul sau inconfundabil, tumultuos si original, deopotriva teologic si extrem de accesibil ca adresabilitate, Parintele reuseste sa Il faca pe Dumnezeu sa Se reveleze fiecaruia in parte la persoana a II-a singular, adica intr-o adresabilitate directa, familiara, chennandu-l pe fiecare pe nume la Taina Iubirii, a asezarii in Imparatia Tainelor.
In fond, ceea ce l-a legitimat pe Parintele Constantin Necula pentru acest demers e tocmai aceasta savuroasa inadaptabilitate la vulg, la relativismul agresiv si harisma chemarii la un proces profund, de durata al statorniciei in curaj a marturisirii, care se manifesta, cum altfel, decat printr-o traire responsabila, lucida, a Crezului Bisericii, dez-valuit de Sfintele Taine.
Cartea aceasta este, dincolo de orice altceva, o ridicare din taina omenescului (de multe ori a prea omenescului…) catre Poarta Cerului, avand ca izvoare de putere si har Sfintele Taine. – Romeo PETRASCIUC

Ce veti citi in aceste pagini nu are pretentia unui tratat de dogmatica. Nu are,in fond, nicio pretentie. Este doar incercarea de a propovadui cat mai viu cuvintele care ne-au construit credinta, care ne-au restituit-o atunci cand totul parea ca ne va fi insuficient pentru a invia la Hristos un popor furat de comunism, dar ai carui martiri l-au restaurat pe oasele lor pline de lumina si pe marturia plina de sens a textelor care alcatuiesc Slujba ortodoxa, panza freatica fiindu-i textul si duhul Scripturii, cartea care face dintr-un popor Neamul Lui, al lui Hristos-Domnul.- Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin NECULA
Fragment din cartea „Portile Cerului” de Constantin Necula
„Ca sa va dau un exemplu cat se poate de logic: Oastei Domnului i se reproseaza de foarte multe ori rugaciunea libera; eu insumi nu ma simt foarte bine la unele rugaciuni libere rostite la Oaste. Unui om care n-a pus mana pe Ceaslov degeaba i se pare ca se roaga liber, pentru ca bate campii. Doar o insiruire de cuvinte, doar grandilocventa si retorism in rostire. Doar, ma iertati de cuvant, lacrimologie sau dolorism pietist! Structura rugaciunii, asa cum ne-o daruieste Bisericas, trebuie exercitata foarte bine in spatiul intim, pentru ca ea sa poata fi exprimata in spatiul public, dar si foarte bine controlata prin grila liturgicului public, pentru ca ea sa poata deveni realmente functionala in spatiul intim. Si am sa ma explic: ati racut si dumneavoastra – sunt convins – experienta rugaciunilor de dimineata si de seara in spatiul de acasa, in camera. Dar cat de importanta este utrenia in raport cu desfasurarea cultului, cat de altfel este un acatist pe care-l mormaim acasa cu gandul aiurea, si cat de binecuvantat si de crescut in taina Bisericii este un acatist pe care-l facem impreuna cu ceilalti din comunitate, un imn de preamarire a Mantuitorului, a Maicii Sale, a Treimii Celei de o Fiinta sau a sfintilor! Pentru ca este datul vietii oricaruia dintre noi de a ne manifesta privat si public, pentru ca nu putem exista numai in spatiul intim al caselor noastre, pentru ca, in sine, omul este fiinta ecclesiala, care comunica in deplinatatea darurilor lui Dumnezeu.”