Liceul nu este doar locul primei instructii, al buchiselii disciplinate. Este, inevitabil, si un loc al memoriei: cu totii ne amintim si la varsta nostalgiilor pre?senile povestim celor mai tineri ispravi de pe vremea cand eram elevi: sotii spectaculoase, complicitati camaraderesti, idile timide, dascali aprigi sau caricaturali, vise adolescentine, escapade, mascari, vitejii, totul intr?un sos de duiosie previzibila, pe laitmotivul «A fost odata » Cand insa amintirile cristalizeaza intr?o retea stabila, mereu actuala, cand ele ies din sfera episodicului mai mult sau mai putin intamplator, spatiul care le intretine nu mai este un simplu loc al memoriei, ci devine un loc al destinului. Adica al unor evenimente resimtite ca repere formative, al unor intalniri decisive, modelatoare, al unor «coincidente» existentiale, care fac parte nu dintr?un album cu file ingalbenite, ci din structura biografiei noastre, din croiala ei netrecatoare. Nu orice loc al memoriei, nu orice spatiu al intalnirilor constituie un potential loc al destinului. E nevoie de o constiinta comunitara a apartenentei la acelasi design istoric, de persistenta in timp a experientelor de viata traversate impreuna, pe scurt, de un interes viu si solidar pentru evenimentele trecute. Andrei Plesu
