Al doilea copil din saptesprezece ai familiei Ulieru din Campulung-Muscel, George Ulieru avea sã fie doctor in medicinã si chirurgie dar si un condeier dedicat umanismului formatiei sale profesionale. in permanent conflict cu autoritãtile indiferente sau corupte, George Ulieru isi va nota experientele de medic de plasã – de tarã – poate si din ambitii literare dar si din dorinta de a lumina intunericul din pãtura satelor. Nesupus politic, spirit justitiar, corect, dorind sã facã educatie medicalã poporului pe care-l ingrijea, George Ulieru scrie cu ironie, talent, urmandu-si menirea socialã si profesionalã, astfel cã insemnãrile zugrãvesc din punct de vedere sanitar rural epoca 1918-1938, cum nota el insusi la inceputul unui jurnal ce avea sã devinã, postum, cartea Din carnetul unui medic de plasã. Ion Biberi, scriitor si medic totodatã, precum George Ulieru, il descria ca fiind un pacifist, aflat sub influenta intelepciunii indiene a lui Rabindranath Tagore. George Ulieru nu avea cum rãmane indiferent umanismului lui Tagore, primul scriitor asiatic laureat al Premiului Nobel pentru Literaturã – 1913 – pentru propria traducere a Gitanjali in englezã. Avea sã-i fie cunoscut prin traducerea in francezã a lui André Gide in 1917, sub titlul L’offrande lyrique. Volumul Prinos de cantece, tãlmãcirea din francezã a Gitanjali, dupã versiunea oferitã de André Gide, publicat in 1923 la Noua tipografie Artistica P. Mitu, Pitesti, a fost, in ordine cronologicã, al cincilea volum tradus in Romania. Si prima traducere a Gitanjali in romanã. George Ulieru mai publicase poeme traduse din Tagore in periodice, mai ales in Analele Dobrogei, unde a si debutat, incepand cu 1921. Tot in 1921 George Ulieru tipãrise o brosurã de 8 pagini intitulatã Poeme, cu traduceri din Tagore.
