Fragment din romanul „Profesionistul. Tinta in miscare” de George Arion:
Un zgomot usor se aude la usa mea si clanta se misca de parca ar incerca sa intre cineva. E vreun chefliu care si-a incurcat cannera”, imi zic eu, dar in clipa urmatoare imi dau seama ca se intampla cu totul altceva. Pana sa m-arunc din pat si s-o pornesc glont spre usa, aceasta se deschide pentru a da voie unui barbat sa intre si s-o inchida la loc. Barbatul duce un deget gura.
– Andrei Mladin, va rog sa stati linistit!
Mai trebuie sa spun ca am ramas cu gura ca la dentist?
Individul se-ntoarce spre mine. Are cam un metru si saptezeci, e numai muschi si os si deasupra fetei prelungi se inalta o claie satena de par zbarlit. Poarta o bluza de in si niste pantaloni albi, la mana stanga are un ceas cu afisaj electronic, iar in picioarele goale niste sandale care se tin doar in cateva cureluse. Dar cel mai mult imi place expresia fetei lui: e extrem de prietenoasa. Are un chip deosebit de deschis si de mobil. Nasul carn il anunta ca pe un om pus pe haz.
– Din moment ce mi se spune pe nume, nu cred ca voi fi victima unui jaf. Inseamna ca stii prea bine ca n-ai ce sa-mi iei. Cu atat mai mult cu cat ai inchis usa si deci n-ai avea pe unde sa fugi daca as incepe sa strig. E cam greu de la etajul patru sa ajungi pe iarba, ce-i drept verde si mereu udata de aspersoare ca sa creasca inalta si sa ne bucure ochii cu clorofila ei. Mai am impresia ca si ca putere avantajul e de partea mea. Deci mobilul acestei vizite, marturisesc, ciudate, e altul. Care ar fi? ii zic eu aratandu-i cu un gest larg sa ia loc pe un fotoliu.
Nu asteapta sa-l invit de doua ori si se asaza pe locul indicat. Imi spun in gand ca as fi bun de plasator intr-un cinematograf in care, daca s-ar ivi vreun zurbagiu in timpul filmului, as sti sa-l tin la respect prin comportamentul meu extrem de cordial. Satisfacut de mine insumi, ma las sa cad si eu in celalalt fotoliu.
Codul cartii: CSP978-606-94185-7-4
