si, pentru ca parintii si copiii stalinismului sint in relatiiexcelente, discursul apodictic al fostilor proletculti a fost recuperat. Se potriveste manusa in actiunea de fortare a revizuirilor, de minimalizare a valorilor culturale. Doina a fost acuzata de xenofobie, de nationalism vulgar, agresiv, poluant, in numele europenizarii. Cum era sa intram ieri in U.R.S.S. cu Doina lui Eminescu? si cum o sa intram in Europa cu aceeasi Doina si iar Doina?
Gruparea tinerilor intelectuali de la Criterion, in frunte cu Mircea Eliade (Emil Cioran, Constantin Noica, Mircea Vulcanescu, Eugen Ionescu, Vintila Horia, Petru Comarnescu), a fost etichetata, intr-o polemica rautacioasa, o generatie in pulbere. Formula denigratoare ii apartine, cum se stie, lui Zaharia Stancu, inca de pe atunci (cind scria articole de atitudine partinica, in anii (1935-40) dovedindu-se harnic militant in presa de stinga.
O literatura a limitei existentiale a luat nastere in vremea tensionata a Cortinei de Fier, in conditiile exilului, celulei de inchisoare (zarca) si schitului monahal in chip de rug aprins printre colinele carpatice. A fost aproape singura si adevarata literatura, din cel putin primele doua decenii postbelice, dupa ce monstrul bolseocomunist, instalat la Bucuresti, a decis arderea bibliotecilor cu zecile si sutele (indeosebi scolare si de camine culturale, cele care contineau carte romaneasca de invatatura), radierea definitiva a scriitorilor reprezentativi, ca nume si persoane, eliminarea limbii romane din familia latina si inaltarea steagului rosu peste ruinele gindirii si libertatii de creatie.
Daca ii iei Biserica, romanul risca sa intre in dramatica deruta. Timpurile de astazi o confirma.
Petru Ursache
