Adela Efrim (n. 29 februarie 1968, in Craiova) a absolvit Liceul de Matematica-Fizica Fratii Buzesti din Craiova, diriginte fiindu-i profesorul de romana Marian Barbu, scriitor, critic literar, publicist, care i-a fost si mentor. Locuieste in Craiova. Scrie poezii inca din perioada liceului. Premiata in cadrul unor concursuri de poezie craiovene. Frecventeaza cursurile Facul-tatii de Electrotehnica, Universitatea din Craiova, dar, pe perioada lor si dupa, intrerupe scrisul pe care il reia mai tarziu, stimulata de cenaclul Qpoem, pe care il frecventeaza din 2015.
Sensibila si introvertita, poezia Adelei Efrim alungeste contururile unui desen bacovian pana la obtinerea unei transparente autumnale. Lustruirea, contemplarea si fluidi-zarea sunt marci ale unei arte feminine ce lucreaza mai ales cu lumina si vibratiile intr-un fel de touchscreen reality. Epurarea adjectivelor si metaforelor scoate la iveala un cotidian functio-naresc prin care, miraculos, se intrevad piane inzapezite si tot felul de linisti. Fundamental romantice, aceste texte provoaca naluciri culmea! reconfortante si derutante.
Felix Nicolau
Fragment din volumul de poezii „Qpoem – Si moartea scrie uneori poeme” de Adela Efrim
„asa tarziu a inteles
Se intreba mereu ce nu este in regula poate timpul care a trecut cumva degeaba si nu a lasat brazde adanci ca acelea pe care pamantul le cere si prin care respira sa poata fi mai aproape de cer cand se pravalesc norii e armonia pe care o simti pana in adancuri si ii iei seva aidoma unui fruct proaspat cules nu ai inteles pentru ca nu ai simtit cum se plamadeste linistea si ce daruire ar putea insemna nu este un sacrificiu stiu ca pentru tine este mai usor sa strivesti frezii cu bocancul si nici macar sa nu ai puterea sa privesti inapoi cu mila pentru ca nu poti fi precum lustragiul sau lampagiul ei au o poveste tie si povestea ti-a fost furata si nu ai sa poti smulge tandreti cu pumni ce lovesc si ingenuncheaza toata blandetea pe care n-ai vazut-o prinzand radacini in paduri de mesteceni ”
Sensibila si introvertita, poezia Adelei Efrim alungeste contururile unui desen bacovian pana la obtinerea unei transparente autumnale. Lustruirea, contemplarea si fluidi-zarea sunt marci ale unei arte feminine ce lucreaza mai ales cu lumina si vibratiile intr-un fel de touchscreen reality. Epurarea adjectivelor si metaforelor scoate la iveala un cotidian functio-naresc prin care, miraculos, se intrevad piane inzapezite si tot felul de linisti. Fundamental romantice, aceste texte provoaca naluciri culmea! reconfortante si derutante.
Felix Nicolau
Fragment din volumul de poezii „Qpoem – Si moartea scrie uneori poeme” de Adela Efrim
„asa tarziu a inteles
Se intreba mereu ce nu este in regula poate timpul care a trecut cumva degeaba si nu a lasat brazde adanci ca acelea pe care pamantul le cere si prin care respira sa poata fi mai aproape de cer cand se pravalesc norii e armonia pe care o simti pana in adancuri si ii iei seva aidoma unui fruct proaspat cules nu ai inteles pentru ca nu ai simtit cum se plamadeste linistea si ce daruire ar putea insemna nu este un sacrificiu stiu ca pentru tine este mai usor sa strivesti frezii cu bocancul si nici macar sa nu ai puterea sa privesti inapoi cu mila pentru ca nu poti fi precum lustragiul sau lampagiul ei au o poveste tie si povestea ti-a fost furata si nu ai sa poti smulge tandreti cu pumni ce lovesc si ingenuncheaza toata blandetea pe care n-ai vazut-o prinzand radacini in paduri de mesteceni ”
Codul cartii: PAR978-973-47-2289-1
