Cand citim, ce anume ne face receptivi la un mesaj, la mesajul care ar putea fi o urma a unei alte cautari? Iar dupa ce il primim, cum ne continuam cautarea in mijlocul uitarii si al confuziei? Nu de putine ori, pornirile obisnuite, dorintele obscure, orbirea si fricile ne deruteaza complet sau, si mai ciudat, se deghizeaza si iau infatisarea acelei aspiratii profunde catre ceea ce ne depaseste. Iar cand intunericul pare ca a ascuns totul, chiar atunci cand speranta pare complet pierduta, este posibil, in mod neasteptat, sa fie simtita acea prezenta care calauzeste. O astfel de prezenta se afla in cuvintele doamnei Jeanne de Salzmann; in ceea ce ne spune pot fi regasite speranta si indrumarea. Este o posibilitate si nicidecum o garantie, este o incercare, singura care, in ciuda agitatei noastre desertaciuni, ne arata adevarata masura.
Gheorghii Ivanovici Gurdjieff (1866-1949) a privit cunoasterea realitatii ceea ce el numea adevarata cunoastere a fiintei ca pe un curent care curge din indepartata Antichitate, transmis din epoca in epoca, de la un om la altul, de la o rasa la alta. El a privit aceasta cunoastere drept mijlocul indispensabil de a obtine libertatea interioara, eliberarea. Pentru aceia care cauta sa inteleaga sensul vietii omenesti in univers, el spunea ca scopul cautarii este de a strabate si ajunge la acest curent, de a-l gasi. Atunci ramane acolo doar sa cunosti pentru a fi. Insa pentru a cunoaste, ii invata el pe ceilalti, este necesar sa descoperi cum sa cunosti.
Fragment din cartea „Realitatea fiintei” de Jeanne De Salzmann
„Atunci cand vad ca energia mea este in intregime atrasa spre exterior, simt o nevoie de a ajunge la o stare diferita. Aceasta necesita o liniste absoluta in care pot simti lipsa de conexiune dintre centri si pot experimenta nevoia de a-i avea in acord. Traiesc aceasta lipsa de conexiune, acest fapt, si vad ca energiile mintii si ale corpului nu sunt in relatie. Pentru ca stau dinainte, cele doua ajung la aceeasi intensitate. Dar vad ca aceasta nu este de ajuns. Un nou sentiment trebuie sa apara, sentimentul de a fi. Acesta este o noua energie, o forta constienta care are nevoie sa fie prezenta daca nu vreau sa fiu luata din nou de automatismul meu.
Gheorghii Ivanovici Gurdjieff (1866-1949) a privit cunoasterea realitatii ceea ce el numea adevarata cunoastere a fiintei ca pe un curent care curge din indepartata Antichitate, transmis din epoca in epoca, de la un om la altul, de la o rasa la alta. El a privit aceasta cunoastere drept mijlocul indispensabil de a obtine libertatea interioara, eliberarea. Pentru aceia care cauta sa inteleaga sensul vietii omenesti in univers, el spunea ca scopul cautarii este de a strabate si ajunge la acest curent, de a-l gasi. Atunci ramane acolo doar sa cunosti pentru a fi. Insa pentru a cunoaste, ii invata el pe ceilalti, este necesar sa descoperi cum sa cunosti.
Fragment din cartea „Realitatea fiintei” de Jeanne De Salzmann
„Atunci cand vad ca energia mea este in intregime atrasa spre exterior, simt o nevoie de a ajunge la o stare diferita. Aceasta necesita o liniste absoluta in care pot simti lipsa de conexiune dintre centri si pot experimenta nevoia de a-i avea in acord. Traiesc aceasta lipsa de conexiune, acest fapt, si vad ca energiile mintii si ale corpului nu sunt in relatie. Pentru ca stau dinainte, cele doua ajung la aceeasi intensitate. Dar vad ca aceasta nu este de ajuns. Un nou sentiment trebuie sa apara, sentimentul de a fi. Acesta este o noua energie, o forta constienta care are nevoie sa fie prezenta daca nu vreau sa fiu luata din nou de automatismul meu.
Putem fi in relatie cu realitatea noastra interioara atunci cand ne retragem stare linistita, insa totul dispare atunci cand ne manifestam in viata. Eu-l” nostru obisnuit, egoul nostru, preia. Noi nici macar nu vedem schimbarea. Cheia pentru a sta aici este serviciul, cu conditia ca acest Eu sa poata servi idealul nostru. Aceasta este ceea ce Gurdjieff intelegea prin a juca un rol”, o practica inteleasa gresit arat de des. Inauntru trebuie sa recunoastem propria noastra nimicnicie si sa nu ne identificam cu nimic, iar in exterior jucam un rol. Unul il sprijina pe celalalt. Daca nu jucam un rol in exterior, este imposibil sa nu fim identificati. Fara a fi puternici inauntru, nu putem fi puternici in afara. Fara a fi puternici in afara, nu putem fi puternici inauntru. Scopul este sa obtinem libertatea interioara prin a face nu ceea ce ne place noua, ci ceea ce ii place celeilalte persoane. Daca lui ii place sa stau in dreapta lui, o fac. Daca intr-un alt moment el prefera opusul, fac acel lucru. In acest mod, ma obisnuiesc sa indeplinesc obligatii, un atribut potential al unui om liber. Trebuie sa ne supunem fortelor pe care dorim sa le servim si in acelasi timp sa exersam vointa in functiile noastre.”
Codul cartii: HER978-973-111-605-1
