Renasterea este volumul al III-lea din seria
Ultimul avanpost. Editia a II-a
Din nou captiva a printului Alex, Diane este nevoita sa supravietuiasca unei lumi in care nu crezuse ca se va mai intoarce vreodata. Dar pentru ea trecutul nu inseamna doar amintiri vechi si dureroase, pierdute in negura uitarii, ci chiar substratul clipelor din prezent. Odata cu intentia guvernului dictatorial al Regatului Romaniei de a infiinta Clinicile Renasterea, experientele din copilarie ale Dianei revin cu intensitate la suprafata.
Decizii radicale, aliante aparent imposibil de imaginat, tradari si jocuri de putere: lupta rebelilor din E.S.C.U trebuie sa continue cu orice pret.
Daca te-a atras trilogia Jocurile foamei, trebuie sa citesti Ultimul avanpost. Vei fi fascinat! – Radical Art
O distopie in context autohton care, culmea!, iti este in acelasi timp foarte familara, dar si exotica. O alegere perfecta pentru serile tarzii. – Anna Vary
Celelalte trei volume ale seriei sunt: Volumul 1: Ultimul avanpost Volumul 2: Vanatoarea Volumul 4: Revolutii
Fragment din cartea „Ultimul avanpost vol.3 Renasterea” de Lavinia Calina:
„Papusa aceea pe care Alex o manipula cum dorea. Fata aceea lipsita de aparare care nu avea un cuvant de spus in fata nimanui si care mereu asculta de iubitul ei sau de tatal ei. Am lasat sa-mi scape un zambet cand mi-am adus aminte de el. Macar primise ce meritase. Pana si Victor avusese parte de un final dragut, din punctul meu de vedere, sau cel putin asa speram. Nu stiam ce se intamplase cu el dupa ce oamenii lui Alex il luasera, dar cu siguranta nu era nimic bun.
Cand am fost gata, am apasat pe buton si in cateva secunde cei doi subiecti revenira insotiti de o femeie imbracata in halat alb. Nu m-am deranjat sa vorbesc cu ei. Femeia mi-a facut o injectie in brat, apoi am pornit pe coridor impreuna cu cei doi. Pe la jumatate drumului, am simtit cum substanta incepe sa-si faca efectul si cum lumea mea se intuneca.
Unul dintre subiecti ma prinse de brat si ma ajuta sa inaintez pana la masina ce ma astepta. Nici bine nu m-am urcat, ca mi-am simtit pleoapele extrem de grele si, contrar vointei mele, le-am inchis doar cateva clipe. A fost de ajuns ca sa ma scufund intr-un somn adanc si fara vise.
Ai avut vreodata cosmarul acela groaznic in care te sufoci? Acel cosmar in care esti prins intre patru pereti si treptat ramai fara aer? Ba mai mult, peretii incep a se misca si vin spre tine. Se apropie din ce in ce, iar lipsa oxigenului te innebuneste. Plamanii tai se incordeaza disperati, dai din main i, din picioare, te agiti, dar tot ce faci e sa te ineci cu dioxidul de carbon expirat de tine.
Sigur ca l-ai avut, cu totii l-am avut. Unii dintre noi chiar l-am trait; eu, cel putin. Partea buna e ca am supravietuit, partea rea e ca… ca am supravietuit.”
