In cartea de fata, eroinele, patru tinere frumoase si deosebit de talentate, se intalnesc la prestigioasa Scoala de Arte Decorative din Paris. Aspiratiile comune le vor apropia, facandu-le de nedespartit. Dar mici invidii, proprii naturii umane, si gelozia caracteristica firilor pasionale ale atistilor, le vor dezbina intr-atat incat vor ajunge sa se urasca.
Dupa zece ani, cand primesc o invitatie la aniversarea unei venerabile profesoare, fiecare se va simti napadita de sentimente confuze si porniri contradictorii, amintirile de neuitat luptand cu durerea inca vie provocata de tradarea prieteniei lor.
Va reusi acest moment sa le aduca din nou impreuna sau va invinge orgoliul, neatenuat de trecerea timpului ?
Fragment din roman:
„Desi prefera, de regula, in lunile de iarna, clima ceva mai blinda din Proventa, mergind adeseori acolo, Anya era totusi bucuroasa ca se intorsese acum la Paris. inapoi in casa care insemna atita pentru ea, care era plina de istoria vietii
ei.
Cu deosebire, incaperea in care se afla acum era elocventa in aceasta privinta. Amintirile, adunate de-a lungul atitor ani, erau intact conservate intre zidurile ei. Unele lucruri le cumparase ea, altele ii fusesera facute cadou, insa, in marea lor majoritate, erau mostenite; erau obiecte pe care nu le adusese ea acolo. Felul in care era decorata camera de zi dezvaluia o femeie cu mult discernamint, gust talent, o femeie cu radacini exotice, care, inca de foarte tinara, se dovedise a fi extrem de curajoasa.
Ea urmase calea pe care i-o dictasera inima si visele, isi daduse friu liber imaginatiei, avusese deplina incredere in soarta ei, atit ca femeie, cit si ca artista. I si traise viata din plin, nu regretase niciodata nimic din ceea ce facuse, ci poate doar faptul ca nu avusese timp sa faca mai multe.
Dupa ce studiase lista invitatilor si dupa ce ii mai adaugase citeva nume, o puse deoparte. Dar continua sa lucreze la birou, sa parcurga hirtiile adunate de-a lungul saptaminilor in care fusese plecata in Proventa. Obosind la un moment dat, ea lasa deoparte stiloul, se indrepta de spate si privi in jurul ei. Anya zimbi, remarcind, in acea clipa, faptul ca incaperea avea o lumina aurie, cu toate ca afara era cenusiu si se intunecase deja. Dar camera aceea parea mereu insorita, asa cum dorise si ea, inca de la inceput.
Desi isi incepuse activitatea profesionala ca artista, Anya era talentata si in multe alte domenii, avind un deosebit fler pentru decoratiunile interioare. Cu multi ani in urma, dorind sa aduca un aspect insorit acestei incaperi mari si cu tavan inalt, ea tapetase peretii cu o pinza dungata in nuante de galben. Tapetul se mai decolorase intre timp, transfonnindu-se, dintr-un galben intens, de narcisa, intr-un galben pal, de primula, dar tot placut si cald ramasese.
Intr-un puternic contrast cu peretii, erau draperiile, dintr-o tafta stacojie, care atirnau, prin intennediul unor inele, de niste sine din lemn, si cadeau, la inceput drepte, dar pe la jumatatea lor se umflau asemenea unor fustite de bal. ”
Dupa zece ani, cand primesc o invitatie la aniversarea unei venerabile profesoare, fiecare se va simti napadita de sentimente confuze si porniri contradictorii, amintirile de neuitat luptand cu durerea inca vie provocata de tradarea prieteniei lor.
Va reusi acest moment sa le aduca din nou impreuna sau va invinge orgoliul, neatenuat de trecerea timpului ?
Fragment din roman:
„Desi prefera, de regula, in lunile de iarna, clima ceva mai blinda din Proventa, mergind adeseori acolo, Anya era totusi bucuroasa ca se intorsese acum la Paris. inapoi in casa care insemna atita pentru ea, care era plina de istoria vietii
ei.
Cu deosebire, incaperea in care se afla acum era elocventa in aceasta privinta. Amintirile, adunate de-a lungul atitor ani, erau intact conservate intre zidurile ei. Unele lucruri le cumparase ea, altele ii fusesera facute cadou, insa, in marea lor majoritate, erau mostenite; erau obiecte pe care nu le adusese ea acolo. Felul in care era decorata camera de zi dezvaluia o femeie cu mult discernamint, gust talent, o femeie cu radacini exotice, care, inca de foarte tinara, se dovedise a fi extrem de curajoasa.
Ea urmase calea pe care i-o dictasera inima si visele, isi daduse friu liber imaginatiei, avusese deplina incredere in soarta ei, atit ca femeie, cit si ca artista. I si traise viata din plin, nu regretase niciodata nimic din ceea ce facuse, ci poate doar faptul ca nu avusese timp sa faca mai multe.
Dupa ce studiase lista invitatilor si dupa ce ii mai adaugase citeva nume, o puse deoparte. Dar continua sa lucreze la birou, sa parcurga hirtiile adunate de-a lungul saptaminilor in care fusese plecata in Proventa. Obosind la un moment dat, ea lasa deoparte stiloul, se indrepta de spate si privi in jurul ei. Anya zimbi, remarcind, in acea clipa, faptul ca incaperea avea o lumina aurie, cu toate ca afara era cenusiu si se intunecase deja. Dar camera aceea parea mereu insorita, asa cum dorise si ea, inca de la inceput.
Desi isi incepuse activitatea profesionala ca artista, Anya era talentata si in multe alte domenii, avind un deosebit fler pentru decoratiunile interioare. Cu multi ani in urma, dorind sa aduca un aspect insorit acestei incaperi mari si cu tavan inalt, ea tapetase peretii cu o pinza dungata in nuante de galben. Tapetul se mai decolorase intre timp, transfonnindu-se, dintr-un galben intens, de narcisa, intr-un galben pal, de primula, dar tot placut si cald ramasese.
Intr-un puternic contrast cu peretii, erau draperiile, dintr-o tafta stacojie, care atirnau, prin intennediul unor inele, de niste sine din lemn, si cadeau, la inceput drepte, dar pe la jumatatea lor se umflau asemenea unor fustite de bal. ”
Codul cartii: LID973-629-003-4
