Revista romana de drept privat Nr.1/2020. Codul civil in cautarea tertilor
Sunt aproape 400 de referiri la terti in diferite texte din Codul civil, care creeaza tot atatea contexte normative. La acestea se adauga cele in care tertii se deghizeaza, purtand alte nume, cum sunt creditorii si mostenitorii (cand acestia din urma nu devin parti). Cel mai important context normativ in care apar tertii este cel al efectelor contractului, context care se extinde la efectele actului juridic in general; in acest context sunt inclusi si tertii beneficiari. Cel mai larg context, alcatuit din norme juridice care se regasesc in mai toate materiile Codului civil, este acela al opozabilitatii, prin raportare la un act juridic, la un fapt juridic in sens restrans, la un raport juridic sau la un drept subiectiv. Tertul contractant sau, intr-o acceptie mai restransa, tertul dobanditor apare deseori, purtand fie vesmantul bunei-credinte, fie vesmantul relei-credinte. Uneori tertul este reprezentat, alteori este reprezentant. Tertul este cand pagubit, cand pagubitor. Sunt cazuri in care tertul vede ca propriile bunuri sunt obiectul contractelor incheiate de alte persoane. Tertul poate fi nu numai platit, ci si platitor, iar alteori este garant. Tertul poate fi cedat intr-un raport juridic. Tertul poate avea o putere speciala, determinand obiectul contractului, in general, sau pretul in contractul de vanzare, in special. Tocmai pentru ca familia tertilor este extrem de diversa, unii dintre acestia nu pot fi incadrati intr-o categorie anume, ramanand cazuri cu totul particulare. Dupa trecerea in revista a textelor si a contextelor normative in care apar tertii, o concluzie s-ar putea contura: logica generalului si a specialului le ramane straina; singura modalitate prin care Codul civil i-a putut totusi civiliza pe acesti salbatici a fost prinderea lor in plasa de semnificatii a fiecarui context normativ. – Valeriu Stoica
Sunt aproape 400 de referiri la terti in diferite texte din Codul civil, care creeaza tot atatea contexte normative. La acestea se adauga cele in care tertii se deghizeaza, purtand alte nume, cum sunt creditorii si mostenitorii (cand acestia din urma nu devin parti). Cel mai important context normativ in care apar tertii este cel al efectelor contractului, context care se extinde la efectele actului juridic in general; in acest context sunt inclusi si tertii beneficiari. Cel mai larg context, alcatuit din norme juridice care se regasesc in mai toate materiile Codului civil, este acela al opozabilitatii, prin raportare la un act juridic, la un fapt juridic in sens restrans, la un raport juridic sau la un drept subiectiv. Tertul contractant sau, intr-o acceptie mai restransa, tertul dobanditor apare deseori, purtand fie vesmantul bunei-credinte, fie vesmantul relei-credinte. Uneori tertul este reprezentat, alteori este reprezentant. Tertul este cand pagubit, cand pagubitor. Sunt cazuri in care tertul vede ca propriile bunuri sunt obiectul contractelor incheiate de alte persoane. Tertul poate fi nu numai platit, ci si platitor, iar alteori este garant. Tertul poate fi cedat intr-un raport juridic. Tertul poate avea o putere speciala, determinand obiectul contractului, in general, sau pretul in contractul de vanzare, in special. Tocmai pentru ca familia tertilor este extrem de diversa, unii dintre acestia nu pot fi incadrati intr-o categorie anume, ramanand cazuri cu totul particulare. Dupa trecerea in revista a textelor si a contextelor normative in care apar tertii, o concluzie s-ar putea contura: logica generalului si a specialului le ramane straina; singura modalitate prin care Codul civil i-a putut totusi civiliza pe acesti salbatici a fost prinderea lor in plasa de semnificatii a fiecarui context normativ. – Valeriu Stoica
Codul cartii: UJU1843-2646-02001
