Rod Laver. Autobiografie

Aparitia editiei in limba romana a autobiografiei lui Rod Laver este sustinuta de Erste Asset Management.
Autobiografia lui Rod Laver spune povestea inaltatoare a felului in care un baiat de la tara, din Rockhampton, Australia, scund, stangaci si cu parul rosu, a devenit unul dintre cei mai mari campioni ai tenisului. Rod a dominat tenisul mondial timp de aproape doua decenii, jucand impotriva unora dintre cei mai buni jucatori din secolul XX si invingandu-i.
In 1962, Rod Laver a devenit al doilea jucator care a cucerit un Mare Slem Complet, castigand Wimbledonul si titlurile Australiei, Frantei si Statelor Unite in acelasi an calendaristic. In 1969, a reusit din nou aceasta performanta, devenind singurul jucator din istoria tenisului care a castigat de doua ori Marele Slem Complet.
Cartea lui Laver este o calatorie minunata si plina de nostalgie, care descrie drumul sau catre celebritate, de la copilaria petrecuta intr-un orasel din Queensland, in anii 1950, la reusitele din circuitul de amatori si culminand cu inaltimile ametitoare ale victoriilor din turneele de Mare Slem. Pe langa victoriile de pe teren, Rod scrie si despre accidentul vascular cerebral suferit in 1998 si felul in care i s-a schimbat viata dupa acest eveniment, dar si despre Mary, cea care i-a fost sotie mai bine de 40 de ani.
„Rod este unul dintre cei mai draguti oameni pe care i-am cunoscut vreodata. Este prietenos, generos si optimist. Afiseaza o modestie care te face sa il indragesti si care il recomanda nu doar ca pe unul dintre cei mai mari jucatori de tenis din istorie, ci si ca pe o adevarata legenda a sportului mondial.
Pentru Rod, familia este mereu pe primul plan. Atat eu, cat si sotia mea, Mirka, avem o profunda admiratie pentru devotamentul total de care a dat dovada Rod cand a avut grija de iubita sa sotie, Mary, in ultimii ei ani de viata. Loialitatea absoluta si puterea sa interioara erau din nou puse in joc. Inainte de asta, Mary jucase un rol esential in recuperarea lui Rod dupa un atac cerebral pe care il suferise in 1998, iar Rod, la randul sau, a fost alaturi de ea pana la final, in noiembrie 2012. In paginile acestei carti, Rod ne spune extraordinara poveste a unui baiat timid din pustiul Queenslandului, cu pistrui pe fata si cu un talent urias, care, datorita sprijinului primit de la oamenii potriviti, la momentul potrivit, a fost in stare sa-i indeplineasca visul tatalui sau de a avea un fiu care va castiga Wimbledonul si care a devenit apoi cel mai mare jucator de tenis al tuturor timpurilor.
Rod iubeste tenisul si tot ce tine de acest sport, iar acest lucru reiese din fiecare pagina a cartii. Si poate, dupa ce veti termina de citit aceasta poveste, veti intelege mai multe despre sportul pe care il adoram.” Roger Federer, fragment din Cuvant inainte
Fragment din autobiografie:
„Charlie si Hop
Desi nu au fost niste oameni bogati, mama si tata au facut foarte multe pentru mine. Pe langa terenul improvizat din curte, nu am dus niciodata lipsa de racheta si mingi de tenis. Iar cand acestea se uzau, imi cumparau mereu altele. Dupa ce am implinit 11 ani, ma duceau la tumee de juniori in tot statul Queensland, fara sa se planga. Ne trezeam la 2 sau la 3 noaptea, mama pregatea sandviciuri si termosuri cu ceai, apoi tata ne ducea cu masina de la Rockhampton la Bundaberg, Brisbane sau oriunde altundeva trebuia sa ajungem, la sute de kilometri distanta. si asta se intampla pe cand orasele erau legate prin drumuri proaste, acoperite de noroi, nu de sosele asfaltate. Calatoria putea sa dureze sapte sau opt ore, uneori chiar si mai mult. Iar tata nici macar nu se uita la toate meciurile. Ii placea sa ma lase pe teren si sa-mi spuna: „Vinsa te iau la 5″. In intervalul acesta il puteam gasi in cel mai apropiat pub, savurand un pahar de rom cu lapte si citindu-si ziarul.
Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-au facut pentru mine a fost sa-l aduca in viata mea pe remarcabilul antrenor de tenis Charlie Hollis. Un obisnuit al terenului nostru din curtea din Rockhampton, Charlie era prieten cu tata. Ducea o viata de burlac nomad, calatorind prin Australia, oprindu-se undeva cativa ani pentru a antrena vreun copil, apoi plecand din nou la drum. Era un barbat inalt si musculos, intotdeauna pus la patru ace, cu par brunet ondulat pieptanat cu grija. Fusese un jucator bunicel de tenis cand era tanar, apoi, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, a fost instructor de artilerie in armata. A preluat modul de a face lucrurile folosit in armata. – explica, demonstreaza, instruieste, corecteaza. – si l-a transferat in antrenamentele de tenis, in anii 1940-1950. Urla la copii ca un sergent de armata, le explica celor lenesi ca isi pierd timpul si irosesc banii parintilor. Ii placea sa urle la elevi: „De ce te aperi cu reverul cand ai putea sa ataci? Prinde mingea cand urca si foloseste viteza pe care i-a imprimat-o adversarul!”, „Sus, schimba, loveste!, „Trebuie sa faci un smash. Fa ce trebuie sa faci!”, „Ataca! Ataca! Ataca!”.
Pentru Charlie, erai fie un fraier, fie un campion, nu exista cale de mijloc. Nici nu te baga in seama daca erai arogant. Pentru el, orice jucator bun de tenis trebuia sa aiba. trei caracteristici: curaj, creier si un spirit de luptator care nu se da batut niciodata. Orice ar fi facut, functiona. Charlie a devenit un antrenor renumit in toata tara si a contribuit la carierele lui Fred Stolle, Mal Anderson, Daphne Seeney, Roy Emerson, Wally Masur, Mark Edmonson, precum si la cea a subsemnatului.”