Din experienta mea personala as da urmatorul sfat: cand te gasesti in fundul prapastiei sa nu disperi, iar, daca ai ajuns in varful muntelui, sa nu ametesti. Sa stiti ca aceasta a doua primejdie este mai mare decat prima: sa ametesti cand ajungi sus. Pentru ca in fundul prapastiei apelezi la rugaciune, ca izvor de putere, insa cand ai ajuns in varful muntelui uiti de ea. Aceasta nu inseamna ca trebuie sa solicitam vesnic de la Dumnezeu fundul de prapastie, dar, fatalmente, intr-o groapa adanca sau mai putin adanca aproape fiecare dintre noi cadem o data sau de doua ori in decursul unei vieti. Este important sa avem aceasta arma, care este rugaciunea nesofisticata, fara pretentii, care, insa, te sfinteste prin sfintenia ei, prin care simti ca nu mai esti singur, prin care simti ca te insoteste in primejdie, ca te insoteste in boala, ca-ti intinde o mana. Este suficient ca tu sa fii receptiv.
Mitropolitul Bartolomeu Anania
Codul cartii: DOX978-606-666-065-5
