in peregrinarile mele de-a lungul si de-a latul Scandinaviei, am avut bucuria sa cercetez si grupurile de conationali aflati la extremitatile acestei parti a continentului european. Doamne, cat de departe ne-au impins risipirile! Cu cat drag am impartasit marile noastre sarbatori cu acesti romani, dincolo de Cercul Polar sau in Groenlanda, Insulele Feroe si Arhipelagul Svalbard, crestini care nu mai vazusera de ani de zile vreun preot in comunitatile lor
in esenta, drama, caci nu ezit a o numi asa, diasporei romanesti este aceasta risipire care ameninta sa ne dizolve cu totul intr-o lume noua, adesea ostila lui Hristos. Arat acestea pentru a sublinia, inca o data, ca tot ceea ce noi toti, Biserica cea vie, am implinit in aceste taramuri nordice, in pofida conditiilor defavorabile, descurajante chiar, am facut exclusiv prin dragostea si implicarea fratiilor voastre, dragi romani. Voi sunteti pietrele unghiulare ale catedralelor nevazute ale credintei si comuniunii intru Hristos din Europa de Nord. Voua va este dedicata, in primul rand, aceasta carte.Parintele, fratele si prietenul vostru in Hristos,
Episcopul Macarie
