„Le grand inconvenient des livres nouveaux, cest quils nous empechent de lire les anciens”
(Marele inconvenient al cartilor noi, este ca ele ne impiedica sa le citim pe cele vechi)
Joseph Joubert (1754-1824)
Cum sa scrii unui prieten din copilarie, pe care nu l-ai mai vazut de peste 40 de ani? Te intrebi: Oare mai traieste? Si daca da, in ce hal a ajuns? Si, apoi, ce sa-i scriu? Cred ca cea mai buna solutie ar fi sa-i scriu, totusi, o scrisoare, dar pe care sa nu i-o mai trimit.
Uciderea sotiei, pe care ai iubit-o mai mult decat orice pe lume, te tortureaza pana la sfarsitul vietii. Ura impotriva asasinului te obsedeaza, chiar si dupa moartea lui. O ura, pe care o resimti si pentru copilul lui, chiar daca acesta este sange din sangele tau.
Cautarea in Occident a unui salariu, pe care nu-l poti avea in Romania, conduce la destramarea familiei si la instrainarea capului ei. Bineinteles, cu urmari tragice, cateodata, desi povestirea lor poate fi amuzanta.
Fragment din cartea „Scrisoarea tatalui meu” de Alcaz
„Nicky draga,
(Marele inconvenient al cartilor noi, este ca ele ne impiedica sa le citim pe cele vechi)
Joseph Joubert (1754-1824)
Cum sa scrii unui prieten din copilarie, pe care nu l-ai mai vazut de peste 40 de ani? Te intrebi: Oare mai traieste? Si daca da, in ce hal a ajuns? Si, apoi, ce sa-i scriu? Cred ca cea mai buna solutie ar fi sa-i scriu, totusi, o scrisoare, dar pe care sa nu i-o mai trimit.
Uciderea sotiei, pe care ai iubit-o mai mult decat orice pe lume, te tortureaza pana la sfarsitul vietii. Ura impotriva asasinului te obsedeaza, chiar si dupa moartea lui. O ura, pe care o resimti si pentru copilul lui, chiar daca acesta este sange din sangele tau.
Cautarea in Occident a unui salariu, pe care nu-l poti avea in Romania, conduce la destramarea familiei si la instrainarea capului ei. Bineinteles, cu urmari tragice, cateodata, desi povestirea lor poate fi amuzanta.
Fragment din cartea „Scrisoarea tatalui meu” de Alcaz
„Nicky draga,
Trecutul nu se mai intoarce, dupa cum bine stii! Ni-l mai amintim si-l mai evocam… ca acum! Deci, uite-asa am ajuns amandoi in clasa a opta, ultima. La capatul ei, bacalaureatul si, apoi, calea spre viitor, trecand printr-o universitate, care ne dadea permisul de conducere.
Numai ca acest ultim an se deosebea de ceilalti printr-un seism care a zdruncinat toate categoriile de locuitori ai tarii si preocuparile lor ancestrale: ocuparea Romaniei de catre sovietici. Inca inainte de inceperea anului scolar, aceasta invazie a avut loc pe 23 august 1944. Mia de comunisti care existau atunci in intreaga tara, avand in spate imensa forta a Uniunii Sovietice, au pus mana pe putere si au inceput opera lor de comunizare. Numarul oportunistilor a fost impresionant! In mai putin de un an, partidul comunist numara peste un milion de membri.
In scoli, influentele comuniste se infiltrasera in mod perfid, asa cum se intamplase, cu patru ani in urma, cu ideologia legionara. Pe atunci, noi, elevii din primele clase inferioare, asistam cu surprindere, cu emotie si cu teama la manifestarile agresive ale unora dintre elevii claselor a saptea si a opta. Camasile verzi, saluturile fasciste, cantecele mistico-militare, reuniunile din curte sau din sala de gimnastica ne infricosau, frica pe care am purtat-o si dupa infrangerea legionarilor nazisti, din februarie 1941.”
Codul cartii: CIE978-606-594-520-3
