Scrisori I (1837-1859)

 

Ceea ce confera valoare segmentului epistolar al creatiei dostoievskiene este, in primul rind, deosebita sinceritate a autorului, dorinta de a-si deschide si despovara sufletul de multitudinea de griji, de intrebari si contradictii… Prin scrisori, ni se dezvaluie o perspectiva larga asupra Rusiei unei intregi jumatati de veac (anii 1830-1880), cu istoria, cu oamenii, cu zbuciumul ei, dar si o perspectiva asupra Apusului Europei, unde se resimteau atit roadele civilizatiei, cit si neajunsurile ei. – Leonte Ivanov

 

Cel mai important lucru… este ca anumite opere de arta merita efortul suplimentar de a trece peste toate impedimentele pentru a le aprecia; iar cartile lui Dostoievski merita cu siguranta acest efort. Si asta nu doar pentru felul in care domina canonul occidental, ci tocmai in ciuda acestui lucru. Pentru ca unul dintre aspectele pe care canonizarea si cursurile academice il ignora este ca Dostoievski nu e doar valoros, ci are si umor. Romanele lui au aproape mereu intrigi excelente, cumplite si complicate si profund dramatice. Au crime si tentative de crime si politie si dispute in familii disfunctionale si spioni, tipi duri si femei frumoase decazute si escroci alunecosi si boli debilitante si mosteniri neasteptate si ticalosi mierosi si tradatori si tirfe… – David Foster Wallace