«Cand a venit ceasul Lui, sus le-a spus celor care erau cu El in Ghetsemani Petru, lacob si Ioan, cei mai apropiati si iubiti ucenici ai Lui): Sculati-va, sa mergem.’ (cf. Mc 14,42). Nu trebuia sa mearga numai El sa implineasca voia Tatalui, ci si ei, de asemenea, impreuna cu El.
Chiar daca aceste cuvinte inseamna vremuri de incercare, un mare efort si o cruce dureroasa, nu trebuie sa ne fie teama de nimic. Aceste cuvinte poarta in ele si acea bucurie si pace care sunt roadele credintei. Iubirea dumnezeiasca nu asaza pe umerii nostri poveri pe care sa nu le putem purta, si nu ne prezinta exigente carora sa nu le putem face fata.
Daca ne cheama, El vine si cu ajutorul necesar. Spun acestea dintr-un loc in care m-a adus iubirea lui Cristos Mantuitorul, cerandu-mi sa plec de pe meleagurile mele si, in alta parte, prin mila Lui, sa aduc roade care sa ramana (cf. in 15,16). Repetand cuvintele invatatorului si Domnului nostru, si eu va adresez fiecaruia in parte chemarea: Sculati-va, sa mergem!- Sa mergem increzatori in Cristos. El ne va insoti pe aceasta cale pana la tinta pe care doar El o cunoaste.»
