Vechea misiune a scriitorului nu s-a schimbat. El are datoria de a expune numeroasele si dureroasele noastre vinovatii si esecuri, de a scoate la lumina visurile noastre, intunecate si periculoase, in scopul progresului.
[…] un scriitor care nu crede cu pasiune in perfectibilitatea fiintei umane nu are nici devotament, nici un loc aparte pentru el in literatura. Omul insusi a devenit marea noastra sansa si unica noastra speranta.
John Steinbeck, la decernarea Premiului Nobel, 1962
