Sfantul Efrem Cel Nou, izbavitorul celor nedreptatiti si al celor care se afla in procese

Prin izbanda martiriului Sfantului Efrem, moar-tea a fost din nou biruita cu puterea lui Hristos, iar aceasta s-a savarsit in inima monahului-mu-cenic dintru implinirea dragostei pentru vraj-masi. invesmantandu-se intru lumina lui Dum-nezeu si va.”rsandu-si sangele in cumplite cazne pe Colina Neprihanitilor, azi Sfantul Efrem surade tuturor nedreptatitilor lumii, adeverind deplin nadejdea adusa de invierea Domnului. Bratele dragostei sale ne cuprind pe toti cei impovarati de nedreptatile altora sau de ale noastre, topind in imbra.” tisarea sa tot amarul si mahnirea cea din lume. indreptandu-ne cugetul inimii catre Sfan-tul Efrem, primim alinare, mangaiere, dar mai ales intarire si rabdare intru a suferi cele ingadui-te de Dumnezeu asupra noastra. Fie ca, pe Sfan-tul Efrem avandu-1 impreuna.’-calator in caile acestei vieti, sa ne inseninam cu liniste launtrica, ca si noi sa fim incununati de cuvantul Mantuito-rului, care spune: „si veti fi urati de toti pentru numele Meu; iar cel care va rabda pana in sfarsit, acela se va mantui” (Matei 10, 22).

Fragment:
„NU AVEA NICI CHIP,
NICI FRUMUSE?E
O sor? din m?n?stirea de la Nea Makri poveste?t lucrurile urm?toare despre Sfântul Efrem:
M? aflam în biserica bizantin? care se afl? in construc?ie, dar am v?zut-o terminat?, plin? de m?re?ie. Acolo avea loc slujba de s?rb?torire a coborârii Sfântulu nostru din copacul în care îl spânzuraser? cu capul în jo acei lupi sângero?i, necredincio?ii otomani. Se afla de fa?a un mare sobor de sfin?i?i slujitori: arhiepiscopi, preoti, diaconi, ieromonahi ?i monahi, imbr?ca?i str?lucitor precum ?i o mare mul?ime de oameni, întrucât urm s? fie coborât din copac trupul ucis cu mult? cruzime al Sfântului Efrem. Dar acei turba?i îl aduseser? într asemenea stare, încât nu se puteau recurnoa?te nici trupul nici mâinile, nici picioarele, nici capul. Era însângerat, ciopâr?it, „nu avea nici chip, nici frumuse?e”.
Atunci se inf??i?? un ieromonah venerabil, purtând ve?minte aurite ?i cu cruci ro?ii. Puse o scar? ?i coboi cu mare grij? trupul cu totul chinuit, acoperit de r?ni ciopâr?it al Sfântului nostru. Apoi, dup? ce l-a inf??ura într-o pânz?, l-a pus in bra?ele mele, iar ve?mintele mi-au fost înmuiate în sânge pân? într-atât, încât, amintindu-mi doar, simt c? m? topesc, c? sunt gata s? mor d durere. O, Sfinte al meu! Cum ai putut r?bda chinuri atât de infrico??toare? Dac? a? putea avea m?car lacrimi ca s?-?i plâng suferin?ele grozav de amare… Îns? te rog de treci cu vederea nelegiuirile mele, iart?-m?, c?ci am p?c?tuit, ?i ai mil? de mine, p?c?toasa! Soborul Sfintilor s-a ar?tat la Nea Makri întru prItznuirea muceniciei tale, Sfinte Efrem, ?i, cunoscând nevoin?ele tale ?i r?bdarea pe care în multe cazne AI ar?tat-o, s-au veselit întru Duhul Sfânt, mul?umind plIpânului Hristos, Cel Care, Dumnezeu fiind, prin intrupare S-a f?cut sluga tuturor. St?pânul Vietii S-a Iktpus mor?ii din dragoste nem?rginit? pentru firea omeneasc?, iar prin Învierea Sa ne-a d?ruit cale de urmat, El insu?i fiindu-ne ?i impreun?-C?l?tor, ?i Cale. Slav? Celui Care a luat asupra Sa toate p?catele noastre si S-a f?cut prin moarte f?r? de chip ?i frumuse?e! Slav? Tle, Doamne, pentru smerenia Ta cea mare, pe care nici o minte zidit? nu o poate cuprinde! ”