Sfantul Paisie Aghioritul. Marturii si minuni

Oamenii veneau la sfantul Paisie, si vin si acum la mormantul sau, pentru ca este un sfant al vremurilor noastre, pe care credinciosii il simt aproape.  Dintotdeauna relatarile despre vietile sfintilor sunt o intarire duhovniceasca in viata Bisericii, caci reprezinta un model de viata demn de urmat de catre toti, si un indemn la adancire in modul crestin de existenta. Toate vietile sfintilor sunt bune si de folos pentru credinciosi, de la cele petrecute in vremurile de prigoana ale Imperiului Roman pana in zilele noastre. Dar sfintii care ne sunt contemporani si traiesc in aceste vremuri tulburi sunt de si mai mare folos, deoarece pot sa ne indrume in conditiile specifice ale vietii de azi. Caci cineva care este langa noi, traieste printre noi, este un exemplu direct pentru fiecare in parte, poate fi intrebat si ne poate da sfaturi, are un impact mult mai puternic.

 

Sfintii care traiesc in vremea noastra sunt proba sigura ca Dumnezeu nu ne-a parasit, are grija de noi in continuare, ne trimite modele de vietuire ca sprijin pentru viata noastra duhovniceasca. Ei sunt dovada ca Duhul lui Dumnezeu mai poate inca sa coboare printre noi, ca noi inca mai putem sa gasim modele despre cum sa traim o viata crestineasca. Din toate marturiile pe care le avem despre Sfantul Paisie, cel mai mult razbate simplitatea sa, dragostea pe care a avut-o pentru oameni, grija de a le fi mereu in preajma, de a-i ajuta in nevoile lor. Nu era nimic sofisticat la el, nu te simteai intimidat, asa cum ai adesea senzatia in preajma unor oameni de seama, care sunt cinstiti de semenii lor. Din contra, cei care il vizitau simteau o usurare si o bucurie in preajma lui. Arata o dragoste fara exceptie pentru toti cei care il vizitau.

 

Aceasta a fost harisma pe care a primit-o el din porunca de sus: „te vei lasa pe tine si te vei ocupa de lume.” Parintele Paisie si-a dedicat viata mangaierii celor care il vizitau, punandu-i mereu pe ceilalti oameni mai presus de nevoile sale. Ii primea la chilia sa chiar obosit fiind si slabit, dupa nopti de priveghere, sau bolnav grav, pe patul de spital. Oamenii veneau la el pentru ca simteau ca primesc un ajutor real, ca necazurile lor sunt auzite si ca li se raspunde. „Impresionant era nu cum venea lumea la el, ci modul in care pleca avand un alt chip.” Intr-adevar, intalnirea cu Sfantul Paisie putea fi transfiguratoare, oamenii se simteau alinati, isi gaseau linistea dar si rezolvarea problemelor lor.

 

Sfantul Paisie a fost un om al timpului nostru, iar actiunea lui principala a fost aceea de a se ruga pentru oameni, de a se pune in slujba lor, si nu de a raspunde problemelor la moda, care-i preocupau pe oameni la un moment dat. Ni se vorbeste in carte, la un moment dat, de o intalnire intre parintele Paisie si parintele Porfirie, un alt mare sfant contemporan cu noi. Asteptarea celor care stiau despre aceasta intrevedere era sa afle, din convorbirea celor doi, ceva despre venirea antihristului, despre 666, sau ca ei sa discute subiecte bisericesti care-i framantau atunci pe greci, cum era excluderea a 12 episcopi din sinod. Spre surprinderea celor care au vorbit cu parintele Paisie, asemenea subiecte nu au fost abordate. Cei doi sfinti s-au intalnit si s-au rugat impreuna, au spus rugaciunea lui Hristos, si asta a fost tot. Pentru noi, care suntem atat de preocupati de problemele marcante ale zilei, poate fi o dezamagire. Dar, daca stam sa judecam drept, primi o lectie valoroasa aici, intelegem ca ceea ce trebuie sa facem este sa ne rugam, sa luptam cu propriile patimi, sa incercam sa fim mai buni cu oamenii din jurul nostru, iar nu sa rezolvam probleme nationale si mondiale care, atunci cand ne pasioneaza intens, ne pot duce la multe rataciri. Chiar daca au ramas anumite profetii pe care le-ar fi rostit parintele Paisie, parerea transmisa in carte este ca trebuie sa le luam cu multa rezerva. Sa cautam mai intai o viata duhovniceasca, sa nu ne preocupe atat de mult problemele care ii infierbanta pe oameni, si unde, fara sa ne dam seama, venim cu patimile noastre.

 

„Oameni de toate varstele ii cereau sfaturile sale intelepte, ravneau sa il intalneasca si sa vorbeasca cu Gheronda. Oameni indurerati si loviti de soarta isi gaseau adapost si alinare in cuvintele sale pline de inteles.” Aceasta a fost menirea pe care sfantul Paisie a avut-o printre noi, de a sfatui, a indruma, de a alina durerile, de a oferi adapost. Este sfantul zilelor noastre, pentru ca ne actualizeaza invataturile Evangheliei pentru timpurile pe care le traim, le face potrivite cu sensibilitatea noastra.

 

Dumnezeu nu isi paraseste poporul sau, iar cea mai buna dovada este ca ne dezvaluie noi sfinti, cum sunt Paisie, Porfirie si altii, ca sprijin pentru oameni in viata lor duhovniceasca.