in cartea Sfarsitul lumii tale, Adyashanti ne ofera o perspectiva reala, plina de calm si de claritate, asupra capcanelor in care egoul nostru poate sa cada pe calea iluminarii, fara ca autorul sa incerce insa sa-si impuna punctul de vedere sau sa-si promoveze ostentativ propria agenda de indrumator spiritual. Sfarsitul lumii tale este o invitatie la abandon si experimentare: a credintelor, a invataturilor deja dobandite, a fricilor care ne tin captivi. Este, pe de alta parte, o explorare plina de forta, luciditate si sinceritate a procesului de trezire din starea de vis, o stare in care majoritatea oamenilor nu stiu ca se afla, o lectie fara ocolisuri despre ceea ce se intampla cu noi dupa trezire si despre iluziile pe care ni le facem in legatura cu semnificatia si forma pe care o poate lua acest proces.
Trezirea spirituala este amintire. Nu inseamna sa devenim ceva ce nu suntem deja. Nu este vorba de transformarea noastra. Nu este vorba de schimbarea noastra. Este o amintire a ceea ce suntem, de parca am fi stiut asta candva si pur si simplu am uitat. in momentul producerii amintirii, daca amintirea este autentica, aceasta nu este privita ca un lucru personal. Cu niciun chip, nu exista trezire personala, deoarece personal ar implica separare. Personal ar insemna ca cel care se trezeste sau devine iluminat sunt eu sau egoul meu.
?Cand avem de-a face cu o trezire o autentica, devine foarte clar ca insasi trezirea nu este personala. Este Spiritul universal sau constiinta universala care se trezeste in sine. Mai degraba decat trezirea mea, putem spune ca ceea ce suntem se trezeste dinauntrul meu. Ceea ce suntem se trezeste dinauntrul celui care cauta. Ceea ce suntem se trezeste prin cautare.
(Adyashanti)
