Ajuns la virsta de cincizeci si doi de ani si suspectat de o boala mortala, faimosul fotograf András Szabad se hotaraste sa-si rememoreze viata, pentru a o intelege mai bine el insusi. Maturizat in Ungaria comunista a lui János Kádár, cu o mama pe care o adora, dar care moare devreme, si un tata fost detinut politic, András se arata refractar la lumea din jur. Renunta la scoala, are o relatie tensionata cu tatal sau, cu care locuieste intr-un apartament din Budapesta, si isi gaseste refugiul in arta fotografica. Face fotografii artistice, mai intii pe cont propriu, iar apoi ca ucenic al unui fotograf batrin, care are un atelier pentru poze de legitimatii. Inevitabil, pasiunea lui ajunge sa se impleteasca, chiar foarte strins, cu viata erotica. Pina si viitoarea sa cariera internationala isi are originea intr-un mod subtil si imprevizibil in fotografia facuta intr-o seara, pe furis, unui cuplu ce face dragoste intr-un parc public. Relatind povestea vietii lui András Szabad, Bartis ofera in acelasi timp o panorama a vietii din perioada comunista, adesea cenusie si sordida, dar si stranie, absurda, disperata. Privirea fotografica a protagonistului, detasata pina la limita autismului, reuseste sa emotioneze si sa tulbure, iar constructia impecabila a naratiunii dovedeste inca o data calitatile de mare prozator european ale lui Attila Bartis.
