Shining

Fragment din cartea „Shining” de Stephen King:

„- Bine, zise Danny. Te-a rugat doamna – camerista – te-a rugat sa te duci acolo si sa te uiti?
– Da, m-a rugat. Si era un lucru tare rau acolo. Dar… nu cred ca lucrul ala putea face rau cuiva, Danny, asta incerc sa-ti spun. Oamenii care stralucesc vad uneori lucruri care se vor intampla si cred ca exista imprejurari cand vad lucruri care s-au intamplat. Dar lucrurile astea sunt ca pozele dintr-o carte. Ai vazut vreodata vreo poza intr-o carte care sa te sperie tare?
– Da, raspunse, gandindu-se la povestea lui Barba-Albastra si la poza care o infatiseaza pe noua sotie a lui Barba-Albastra deschizand usa si vazand capetele taiate ale celorlalte sotii.
– Dar stiai ca nu-ti poate face rau, nu-i asa?
– Daaa… zise Danny nehotarat.
– Ei, asa este si in hotelul acesta. Nu stiu de ce, dar se pare ca din toate nenorocirile care s-au intamplat vreodata aici, mai exista mici ramasite pe ici, pe colo, ca unghiile taiate pe care le-ai ascuns sub covor. Nu stiu de ce se intampla asa aici, pentru ca nenorociri sunt in toate hotelurile din lume si am lucrat mult timp in alte locuri si n-am patit nimic. Numai aici. Dar, Danny, iti repet, nu cred ca lucrurile astea pot face rau cuiva.
Accentua fiecare cuvant din ultima propozitie, scuturandu-l usor pe Danny.
– Asa ca, daca vezi ceva pe coridor sau in vreo camera sau afara langa gardul viu… uita-te in directie opusa si cand vei privi inapoi, lucrul rau nu va mai fi acolo. Pricepi ce-ti spun?
– Da, zise Danny. 

Se simtea mult mai bine, alinat cumva. Se ridica un pic, il saruta pe Hallorann pe obraz si-l stranse tare in brate. Hallorann il imbratisa si el. Apoi il intreba:
– Nu-i asa ca parintii tai nu stralucesc?
– Nu, nu cred.
– I-am pus la incercare, asa cum am facut si cu tine, zise Hallorann. Mamica ta a tresarit un pic, foarte putin. Cred ca toate mamele stralucesc nitel, intelegi, cel putin pana cand copiii lor cresc si-si pot purta singuri de grija. Tatal tau…
Hallorann facu o pauza. Il testase si pe Jack Torrance si pur si simplu nu-si dadea seama. Nu era dintre cei care sa aiba stralucire, dar nici nu putea sa fie sigur ca nu o are. Cand a incercat sa-l desluseasca pe tatal lui Danny a fost ceva… ciudat… de parca Jack ascundea ceva. Si acel ceva ascuns era atat de adanc in fiinta lui incat era imposibil de ajuns acolo.
– Nu cred ca straluceste deloc, incheie Hallorann. Asa ca nu-ti face griji din cauza lor. Ai grija de tine. Nu cred ca-i ceva aici care sa-ti poata face vreun rau. Trebuie doar sa-ti pastrezi firea. OK?
– OK.”