Ars poetica volumului – reprezentativ pentru gandirea estetica/ poetica a Ceciliei Moldovan – este poemul Simfonia mea neterminata care reconfirma ideea stiuta de toata lumea ca poezia renaste la nesfarsit, dar si ca invierea ei este ca o metempsihoza: are loc intr-un nou poem/ poet/ cititor, receptor: „Si daca lumea n-o pot indrepta/ atunci ma-ntorc la simfonia mea/ la simfonia mea neterminata
/ E poate-un lied ce-l cant ades/ mereu schimbandu-i un alt vers”. Ca si muzica – ut musica poesis – poezia moare de indata ce este ascultata, vazuta, simtita, traita, visata, presimtita, regandita. – Petru Isachi
Cu o privire agera si o putere de selectie a momentelor prin care trece omenirea, remarcabile, Cecilia Moldovan, construieste in volumul simfonia mea albastra, cu multa migala, poeme in care primeaza inainte de seductia lirismului, atitudinea. Ea isi construieste majoritatea poemelor pe acel banal loc comun, devenit suport liric, dar in spatele caruia se tupileaza tirania cuvantului. – Emilian Marcu
Codul cartii: EIK978-606-711-809-4
