Soare si otel

• De trei ori nominalizat la Premiul Nobel pentru literatura

E intotdeauna greu sa judecam un mare scriitor contemporan: ne lipseste distantarea. Iar daca apartine unei alte civilizatii, este inca si mai greu, caci intra in joc ori atractia exotismului, ori neincrederea in acelasi exotism. Riscul intelegerii gresite sporeste atunci cand, cum e cazul lui Yukio Mishima, elementele propriei sale culturi si acelea ale Occidentului, pe care le-a absorbit cu lacomie, adica banalul si straniul din perspectiva noastra, se ingemaneaza in felurite proportii inauntrul fiecarei opere, avand efecte si reusite diferite. Si, cu toate astea, tocmai acest amestec il transforma pe autor intr-un autentic reprezentant al Japoniei, si ea atat de violent occidentalizata, dar marcata, dincolo de orice, de unele trasaturi imuabile. Modul in care la Mishima particulele traditional japoneze au urcat la suprafata si au explodat in moartea lui fac din el, deopotriva, martorul si – in sensul etimologic al cuvantului – martirul Japoniei eroice, cu care putem spune ca s-a contopit in raspar.- Marguerite Yourcenar

Ce distinctie exista intre moartea eroica si cea decadenta? Calea duala a crudei stopari a salvarii dovedeste ca, in ultima instanta, sunt unul si acelasi lucru, iar etica literara si etica actiunii nu sunt decat eforturi patetice de rezistenta impotriva mortii si a uitarii.

Singura diferenta posibila o reprezinta prezenta sau absenta ideii de onoare, pentru care moartea este „ceva care trebuie vazut”, si prezenta sau absenta esteticii formale a mortii care o insoteste, cu alte cuvinte natura tragica a modului in care abordam moartea si frumusetea trupului care se-ndreapta spre pieire. Asadar, cand vine vorba de-o moarte frumoasa, suntem condamnati la inegalitati si grade de noroc direct proportionale cu inegalitatile si gradele de noroc cu care am fost binecuvantati inca de la nastere, cu toate ca aceasta inegalitate este oarecum obstructionata in ziua de azi de faptul ca omului modern ii lipseste aproape cu desavarsire dorinta grecilor antici de-a trai „frumos” si de-a muri „frumos.” – Yukio Mishima

Traducere din limba japoneza de George T. Sipos.