in cazul exceptionalei biografii de creatie a lui Osip Mandelstam, este instructiv, relevant sa se insiste din capul locului, din capul textului asupra momentului in care, din tainic instinct, si nu obligatoriu din orgoliu, unii mari scriitori, sau pe cale de a fi considerati ca atare, isi recunosc valoarea intrinseca a faptei ca arta si chiar si-o declara, poate ca in raspar cu gustul public caruia avangardistii, sa zicem, ardeau de dorinta de a-i arde o palma. (Leo Butnaru)
