Stiinta lui DE CE

Stiinta lui DE CE. Raspunsuri la intrebari despre lumea din jur – Jay Ingram
V-ati intrebat vreodata de ce plangem cand taiem ceapa? Sau de ce soparlele topaie de parca ar face flotari? Sau de ce frunzele isi schimba culoarea toamna?
    Stati linistiti, nu sunteti singurii. Celebrul autor de lucrari stiintifice si realizator de emisiuni TV de profil Jay Ingram s-a intrebat si el aceleasi lucruri. Dupa o lunga cariera in care si-a pus intrebari existentiale precum: De ce timpul pare ca trece mai repede pe masura ce inaintam in varsta?, Avem cu totii ceva in noi din omul de Neanderthal?, De ce unele vietati isi arunca excrementele?, a sosit momentul sa puna capat acestor framantari. in cartea de fata, plina de analiza si de introspectie, dar si presarata cu numeroase observatii spirituale, care se adreseaza cititorilor de toate varstele, Jay Ingram ne comunica raspunsurile la intrebarile care l-au framantat mult timp si care l-au facut sa-si foloseasca cunostintele si imaginatia, cum ar fi:
    Ce inseamna, de fapt, deja-vu? De ce bratele lui Tyrannosaurus rex erau atat de scurte? De ce pe unii oameni ii inteapa tantarii, iar pe altii nu? Pisicile ne iubesc cu adevarat sau doar ne tolereaza? Cainii sunt cu adevarat cei mai buni prieteni ai omului?
    Plus alte intrebari pe care poate vi le-ati pus despre ecolocatie, Bigfoot, de ce cascatul este contagios si de ce visam in culori. Interesant si amuzant ilustrata, dar si presarata cu numeroase detalii stiintifice, aceasta carte va va incanta si surprinde intr-un mod deosebit de placut.
    Fragment din volumul „Stiinta lui de ce” de Jay Ingram:
    ”Sentimentul de deja-vu este un episod scurt psihologic care provoaca frustrari. Se estimeaza ca doua din trei persoane au experimentat aceasta senzatie. Dar, oricat de comun ar fi, sentimentul de deja-vu este prea putin inteles. Pana si expertii – psihologi, neurologi, psihiatri – recunosc ca nu stiu exact de unde sa o porneasca, dar sustin ca se apropie de adevar pe masura ce renunta la vechile idei si le rafineaza pe cele noi.
    Data fiind lipsa unei explicatii stiintifice exacte, nu e surprinzator ca avem poeti si autori carora putem sa le multumim pentru numeroase dintre cele mai vii descrieri ale experientei de deja-vu, precum si pentru unele dintre cele mai proaste explicatii date acestui fenomen. La categoria „cea mai buna descriere”, il avem pe David Copperfield din romanul lui Charles Dickens: „Cu totii am trait un anume sentiment ce ne impresoara din cand in cand, in legatura cu ce spunem si facem, cu lucrurile pe care simtim ca le-am mai spus si facut in trecut, intr-un timp indepartat, un sentiment ca suntem inconjurati, de ani de zile, nebulosi, de aceleasi fete, obiecte ori circumstante, un sentiment ca stim intocmai ce ni se va spune in continuare, ca si cand ne-am fi adus brusc aminte.”
    Daca ati trait deja senzatia de deja-vu, va veti da seama ca observatiile lui Charles Dickens sunt corecte, dar partea referitoare la faptul ca stim ce va urma e cu adevarat cea care ne intriga. Cate persoane, cu adevarat, pot spune ca, intr-adevar, resimt acel nivel de clarviziune? Si cat dureaza acel sentiment? Daca cineva spune ceva, iar voi credeti ca stiti ce va spune el sau ea in continuare, atunci ar trebui sa fiti in stare sa preziceti si urmatoarea sa afirmatie. Aceasta insa nu prea e o dovada a faptului ca sentimentul de a avea o prezicere reala, veridica.
    Referirea lui Dickens la vremurile nebuloase din urma poate fi, asa cum au sugerat multi altii, atunci cand vine vorba deja-vu, dovada reincarnarii. Fireste, reincarnarea ar fi o explicatie simpla, directa, daca nu ar exista doua obstacole majore.”