Sub acoperire

Autorii si-au condus ancheta jurnalistica cu profesionalism si responsabilitate. Demersul lor arata societatii si politiei ca in numele apararii statului de drept nu pot fi folosite orice fel de metode si ca exista reguli ale jocului, care trebuie respectate intr-o democratie. „Acoperitii“ autorilor nu sunt angajati ai Scotland Yard-ului, ci ai politiei. Nu sunt spioni, ci politisti detasati intr-o unitate speciala, menita sa lupte impotriva „extremismului intern“. Ei au misiunea sa devina membri ai unor organizatii susceptibile de a organiza manifestatii de strada in cauze de tot felul. Unele din aceste organizatii sunt alcatuite din universitari si oameni de stiinta, iar potentialul lor de a se transforma in miscari violente, menite sa puna in pericol stabilitatea statala, este cvasi-nul. De aceea, infestarea lor cu agenti acoperiti, platiti din banii contribuabilului, suna ca o gluma proasta. In final, vreo zece dintre agentii sub acoperire ai Brigazii Speciale pentru Demonstratii (BSD) au fost deconspirati, iar vietile lor duble au fost scoase la lumina. Cati agenti sunt, insa, inca activi in clandestinitate? Potrivit autorilor, numarul lor trebuie sa fie de cel putin zece ori mai mare.

„Lucrurile nu pot merge decat spre bine 

La inceputul secolului, la trei ani dupa venirea la putere a noului guvern laburist al lui Tony Blair, a existat o crestere fara precedent a numarului agentilor sub acoperire infiltrati in randurile activistilor politici. Nu a existat, insa, nicio crestere vizibila a pericolului din partea formatiunilor politice radicale, care sa explice aceasta schimbare. Natura protestului, ca intotdeauna, se schimba. Tipul de demonstratii stradale conflictuale la care participasera Pete Black si Mark Jenner cedau locul unor actiuni directe de protest tot mai creative, facilitate de utilizarea internetului. In anii ’90 aparusera protestele impotriva drumurilor, in care activistii organizau forme de rezistenta civica indraznete – se urcau in copaci si sapau tuneluri – pentru a se opune planurilor de expansiune a drumurilor. Exista un trend international tot mai pronuntat de a organiza mobilizari masive anticapitaliste, impotriva summiturilor liderilor globali. Dar protestul nu era mai mult sau mai putin amenintator decat fusese in anii anteriori.

Brigada Speciala pentru Demonstratii era in continunare puternica. Unitatea creata de Conrad Dixon in urma cu 30 de ani se dovedise a fi deosebit de rezistenta. Aparusera de-a lungul timpului cateva situatii in care parea ca se va dezmembra. Mike Chitty, care fusese descoperit ratacind prin Worthing, era cat pe ce sa dea de gol intregul gram de spionaj; si altii au amenintat ca vor demasca ratiunea. Dar Brigada Speciala pentru Demonstratii supravietuise acestor necazuri, ca si altora, si continua sa infiltreze politisti in inima grupurilor protestatare. Insa sefii politiei au considerat ca sosise momentul pentru ceva mai mult. In 1999 a luat fiinta o a doua brigada de spioni de politie, care avea sa rivalizeze si in cele din urma sa inlocuiasca BSD-ul. Purta denumirea greu de folosit de Serviciu Secret National pentru Ordine Publica (SSNOP).”