Lucrarea este fabuloasa atat pentru istorici, cat si pentru prefesionistii din stiintele identitatii si libertatii (sociologi, antropologi, demografi, statisticieni, psihologi, teologi, politicieni…). Manat de motorul curiozitatii, dar si de simtul aventurilor aducatoare de cunoastere (n.n. domeniu in care nu exista vacanta sabatica), Nicholas Kazan isi pune in exercitiu atat experienta traita, cat si capacitatile reflexive pentru a servi astfel unui nou tip de iluminism. Se revendica drept urmas al lui Lev Nicolaevici Tolstoi, cel care a iluminat lumea nu doar prin cartile sale, ci si, la final de viata, prin practicile sale, dar, in plus, isi pune la lucru si intuitiile, pe care le verifica direct pe teren, in zonele cele mai interesante antropologic.
Pe parcursul istoriei scrie N. Kazan ginditorii dotati au cugetat asupra aspectelor de durata si a principiilor. Alaturi au lucrat mesterii si inginerii temporalului. Eforturile cumulate au dezvoltat stiintele si tehnologiile. Oamenii de rand si cuceritorii, societatile, culturile si civilizatiile, evoluand sau disparand, lucrand spre viitor fie pas cu pas, fie febril, organizati in structuri dezvoltate sau actionand la voia intamplarii aceasta este povestea trecutului uman, mitic sau istoric, angrenat in jocul evolutiei umane. Cine sa spuna povestea? Povestea o spune, cu multa savoare stiintifica si publicistica, chiar autorul. Cred ca prin debutul sau Nicholas Kazan intra furtunos atat in lumea stiintei, cat si in cea a eseisticii de factura culturala complexa. O carte precum Sub tavalugul istoriei si al religie nu ne viziteaza prea des pe traiectoriile de lectura. Sa ne bucuram de acest dar si sa-i savuram continuturile. Caci pentru a ne intelege viata cu adevarat e nevoie de foarte multe carti. Dar si de multe experiente! (Teodor Ardelean)
