Ratacite si cu greu regasite, inregistrarile conferintelor despre tangou tinute de Borges in 1965 ne ofera o viziune nostalgica si plina de farmec, cum marii scriitori stiu sa plasmuiasca, asupra unuia dintre cele mai rasunatoare fenomene ale culturii argentiniene, aureolat de o faima mondiala – tangoul. Respingind imaginea fals patriotica a unui act de nastere onorabil ce i s-a confectionat tangoului din momentul in care a fost acceptat in lumea buna la scara planetara, Borges il prezinta cu o franchete dezarmanta pentru edulcoratorii tirzii ai acestui controversat fenomen in ceea ce priveste originile. Recurgind la marturiile epocii, scriitorul dezvaluie intreaga efervescenta tulbure a mediilor plebee din care isi trage seva tangoul. In viziunea lui lipsita de prejudecati, obirsia populara nu-i scade citusi de putin valoarea, dimpotriva, i-o sporeste si ii asigura autenticitatea, caci tocmai impuritatea rodnica a magmei inceputurilor constituie temelia trainica pentru inconfundabilele reverberatii ulterioare si pentru rafinamentul artistic al variatelor sale figuri de incendiara pasiune bine temperata. (Andrei Ionescu)
