„Se poate spune, fara exagerare, ca, in biruirea greutatilor de inceput ale teatrului romanesc si in dezvoltarea sa de-a lungul unei jumatati de veac, contributia lui Alecsandri a fost hotaratoare. El a dat limbii cursivitate si, firesc, a reusit, pentru intaia oara pana la Caragiale, sa restituie senzatia vorbirii autentice a oamenilor, potrivit cu starea sociala si profesiunea lor, sa caracterizeze prin dialog. Pe taramul constructiei, a experimentat o mare diversitate de genuri si forme teatrale…” (G.C. NICOLESCU)
Cuprins: Chirita in Iasi sau Doua fete s-o neneaca Chirita in Provintie Despot-Voda Postfata Tabel cronologic Aprecieri critice Fragment din volum:
Cuprins: Chirita in Iasi sau Doua fete s-o neneaca Chirita in Provintie Despot-Voda Postfata Tabel cronologic Aprecieri critice Fragment din volum:
BARZOI: Intelegi, cucoana, de ce ma aflu aici in Iesi, pe la ceasul aista, in loc de a horai boiereste la mosie… dupa obicei?…
CHIRITA (tulburata): In… ta… leg. (In parte.) Imi vine iesin la inima.
BARZOI: Potrivit ravasului ce ti-am scris din 15 a urmatoarei, anul 1844, am venit sa te umflu din Iesi, cu nepus in masa… Hai…. ca Brustur si Cociurla ne asteapta cu preotii…
CHIRITA: Brustur si Cociurla!… scapatatii ceia?… niste razasi!…. Nu ti-i greu sa vorbesti, frate?
BARZOI: Ian taca-ti gura cu fleacuri de-aiste… auzi cuvinte!… scapatati!… razesi!… da noi ce suntem? imparati cu steaua-n frunte?… scoborati cu harzobul din cer?…
CHIRITA: Harzob sau neharzob… nu stiu… dar cat pentru familia lui Brustur si Cociurla… ma inchin cu plecaciune… razasi si alta nimica.
BARZOI: Cucoana Chirita… sa stii d-ta ca razesii din ziua de astazi au fost cele mai mari familii in vremea veche. Ei au aparat tara si au scapat-o cu pieptul lor din mana dusmanilor, pentru ca pe atunci tot romanul era viteaz si tot viteazul era boier… boierit pe campul razboiului in fata Patriei intregi!
CHIRITA: Ei! iar ai sa incepi cu litopisitu…. Ma rog, ajunga-ti…
BARZOI: In sfarsit… vorba multa, saracie!… Brustur si Cociurla sunt feciori de oameni cu mosioarele lor, cu banisorii lor…
CHIRITA: Cu vitisoarele lor… le stiu…
BARZOI: Gospodari buni si nedatori cu nimic nimanui… intelesu-m-ai, cucoana?… nu-s datori nici c-o letcaie, pentru ca nu-si ridica nasul mai sus decat se cuvine… ca de-alde d-ta, care vrei sa te-nalti ca ciocarlia… si vii pin Iesi, cale de zece poste, ca sa-ti faci fetele de rasul lumii… si ca sa le gasesti barbati ca de-alde BONDICI si PUNGESCU… niste taraie-brau, ce sorb zestrele cu lingura…
PUNGESCU (lui BONDICI): Aoleo! ne-a pocnitara in palarie.
BONDICI (asemene): Ghiuju dracului!…
Codul cartii: GRA978-606-8395-95-1
